Șerban Pavlu despre filmul românesc

Șerban Pavlu (Terminus Paradis, Niky & Flo; Cea mai fericită fată din lume, Toată lumea din familia noastră, O umbră de nor, Aferim) @ „Scena și ecranul” (Radio România Cultural) despre - între altele - confuzia publicului de film din România. „Marele public” aude - cum să nu? - când filmele românești iau premii după premii la marile festivaluri și dă buluc să le vadă, la cinema. Atunci când se întâmplă ca ele să ajungă la cinema, atunci când se întâmplă să mai existe vreun cinema. Aștepătările „marelui public” sunt însă - punctează Pavlu - total greșite: spectatorii se  așteaptă - cu puține excepții - să găsească un film ambalat în genul fast food, după tipare verificate, de succes, așa cum sunt cele vehiculate de Hollwood. Și, de aici, dezamăgirea. Concluzia: foarte puțini spectatori sunt pregătiți să fie surprinși de filmul de autor. În plus, neavând o industrie de film, nici „filme de gen” made in România nu se găsesc.
Și încă ceva. Mai spunea Șerban Pavlu despre surpriza plăcută de a descoperi, la cineaștii străini cu care lucrează, un interes crescut pentru filmul românesc din ultimii 15 ani. Și o cunoaștere temeinică a acestor filme. Mai mult, chiar: există surprinzător de mulți străini care au ajuns să vadă chiar și filmele de dinainte de 90 regizate de Dan Pița, Mircea Daneliuc, Lucian Pintilie. 

Șerban Pavlu (actor)

Mircea Platon despre „Pseudokinematikos 3. Între viață și filme”

Unul din „prietenii mei virtuali” cu care m-am întîlnit exclusiv în textele sale de pe internet este Mircea Platon. Îi mulțumesc pentru cuvântul său de întâmpinare scris pentru noul meu volum, Pseudokinematikos 3. Între viață și filme, în curs de apariție la Editura Filos din București: 

„Dacă în primele două volume din Pseudokinematikos Marian Sorin Rădulescu naviga ținându-se foarte aproape de linia țărmului filmelor vizitate, în acest al treilea volum autorul se avântă în larg: în largul lui însuși. Cea mai personală carte de până acum a lui Rădulescu, acest al treilea volum din Pseudokinematikos se dovedește a fi și cel mai bogat în sugestii de lectură cinematografică. Frumusețea e, cu siguranță, în sufletul privitorului, al eseistului cinefil care ne dăruiește acest volum. O carte prin care autorul ne trece, prin el și prin filme, către noi înșine. O developare a unei pelicule interioare de mare calitate.”   

Mircea Platon