sâmbătă, 31 martie 2018

Dor de înviere

Ei da, Margaret Mitchell știa ce știa când - în Pe aripile vântului - l-a pus pe Rhett Butler să-i spună lui Scarlett O'Hara că ei doi se potrivesc. Sunt la fel de amorali, de indiferenți la convențiile sociale și la fel de de fără inimă. Dar se poate și altfel. Să te potrivești cu cel care știi că are la fel de multă (și de zdrobită) inimă ca tine. Așa cum a înțeles Sonia Marmeladova lui Dostoievski (în Crimă și pedeapsă) că e Rorion Romanovici Raskolnikov. Așa cum a înțeles el, Rodion Romanovici Raskolnikov, că e Sonia. Când anume? Poate atunci când ea - ghicindu-i suferința înăbușită - îi citea despre învierea lui Lazăr. Și poate că relatarea despre învierea celui mort de patru zile (Marta, sora mortului, către Mântuitorul: „Doamne, pute, că este de patru zile!”) a fost fermentul convertirii lor, morți și ei de atâta amar de zile și cu același dor de înviere. Nicolae Steinhardt (N. Steinhardt răspunde la 365 de întrebări): „La Bistrița am definit arta (cultura) ca „smerenie semeață”. Umilința creștină (a lui Dostoievski) e drum spre îndumnezeirea omului (în sens creștin, nu nietzschean). Chenoza lui Hristos. Nu religia dezmoșteniților, e virtutea elitei spirituale.”
Învierea lui Lazăr - icoană bizantină sec XIV