miercuri, 20 aprilie 2011

On a wire

Miercuri, 20 aprilie, 2011. Cu un an în urmă a încetat să mai bată inima Ioanei – fetiţa de 15 ani pe care am întâlnit-o la mănăstirea de la Cebza. De la 6 ani, când doctorii i-au descoperit o formaţiune tumorală pe creier, şi-a pierdut vederea. Au urmat operaţii, tratamente, alergătură pe la diverşi medici din ţară şi străinătate. Şi o perioadă de şapte ani petrecuţi la mănăstire. Acolo a deprins ce-nseamnă să trăieşti liturgic. Să participi la rugăciunea de obşte, să-ţi pregăteşti obştescul sfârşit. Emana linişte, bucurie şi cuminţenie. O mucenică.
***
La un an de la săvârşirea Ioanei mă aflu, cu mama, într-o încăpere pe care scrie betegszoba. Mâine, la fix zece ani de la clipa cea repede în care, şi eu şi Raluca am spus I do! (chiar aşa: în engleză, pentru că eram la City Hall, Belfast, UK), mama va fi supusă unei operaţiuni foarte asemănătoare celei prin care a trecut Doina (Diana Gheorghian) în Rochia albă de dantelă. Dar, vorba lui Joe Gideon (Roy Scheider) din All That Jazz, încercat şi el de o astfel de experienţă-limită: To be on a wire is life. The rest is waiting.
***
De la Anne am aflat azi că s-a prăpădit Eliane, o adevărată doamnă. Locuia în Franţa, dar – împreună cu soţul ei – se implica în multe proiecte de caritate în România. Soţul ei, aveam să aflu de la Dan Voinea, era un erudit, pasionat de istorie. Iar Eliane a învăţat să picteze ... icoane pe lemn. Am întâlnit-o o singură dată, în vara anului 2002, când i-a lăsat lui Theodor, între altele o jucărie care de atunci îi poartă numele, iar acum este preferata lui Ioan. Când ne-am despărţit de ea (fără s-o mai vedem vreodată) aveam, şi eu şi Raluca, lacrimi în ochi. Simţeam că ne ştiam de-o viaţă...  
                                                                     ***         
După calendarul ortodox suntem în preajma zilei când, în rânduiala Triodului, se pomeneşte Cina cea de Taină. Anul trecut, în Joia Mare, ni se năştea Ioan...