După o serie de producţii devenite azi istorie (cu excepţia, poate, a Dimineţilor unui băiat cuminte), Andrei Blaier demonstrează că „mai există şi alte teme – nu numai scheme”, că „ne mai bântuie şi alte probleme, ne mai scutură şi alte necazuri în afara celor cu un tehnician retrograd care…” (Eva Sârbu).
Tema, aici, este în ton cu politica pro-demografică a PCR, demarată cu numai câţiva ani în urmă. Un decret ceauşist de la sfârşitul anilor 60 avea să sancţioneze drastic întreruperile de sarcină provocate. Filmul se dorea un fel de bau-bau la adresa celor ce recurgeau la ele. Microcosmosul înapoiat şi filistin dintr-o periferie provincială este fundalul dramei a două tinere.
Peste ani, Ilustrate cu flori de câmp continuă să impresioneze prin descrierea atroce, realistă, a personajelor şi mentalităţilor investigate, prin tonul tandru-amar imprimat de regizor într-un „efort exemplar de autodepăşire şi francheţe” (Valerian Sava). Formula regizorală a optat pentru jocul contratimpului – de stări, de situaţii, de evenimente. Filmul este aşezat pe secvenţa a nunţii, contrapunctate cu întâmplările „ilicite” premergătoare sfârşitului tragic din casa „moaşei”.
În contextul filmului românesc „de actualitate” al vremurilor în care fusese realizat, Ilustrate cu flori de câmp este – la fel ca Filip cel bun, Cursa, Mere roşii – unul din cele câteva cazuri izolate. Izolate ca temă, izolate ca tratare cinematografică.
Un film de Andrei Blaier Imaginea: Dinu Tănase Muzica: Radu Şerban Decoruri: Vasile Rotaru Costume: Ileana Oroveanu Montaj: Maria Neagu Interpretează: Carmen Galin, Draga Olteanu-Matei, Eliza Petrăchescu, Elena Albu, Dan Nuţu, Gheorghe Dinică, George Mihăiţă 1976 O producţie a Casei de Filme Trei
