A.D. 2016

Câte ceva din ceea ce a însemnat, pentru mine, 2016:

✓ Urmărirea unui lung șir de atrocități asiduu mediatizate, până și într-o Europă „bolnavă de angelism” ce se pregătește de „triumful haimanalelor, haidamacilor, teroriștilor, fanatismului fundamentalist” (Nicolae Steinhardt, 1989). 

Ruga (regia Tenghiz Abuladze)

✓ Aurora, Sieranevada și o serie de interviuri cu Cristi Puiu despre - între altele - rostul cinema-ului care, „așa cum e folosit azi, e ciumă”. Sieranevada (la fel ca, altădată, După dealuri de Cristian Mungiu) mi-a amintit de cuvintele lui Christos Yannaras: „Limbajul experienţei bisericeşti – limbajul Ortodoxiei – este poezia. Imperativele moralizatoare, stereotipurile ideologice, dulcegăriile sentimentale sunt limbajul religiozităţii instinctuale – limbajul Ortodoxismului. Acestea nu au nicio legătură cu evenimentul eclezial, cu strădania căutării metafizice aducătoare de bucurie. … Ideologia religioasă se exprimă într-un limbaj al „idolilor mentali” ce alimentează supraeul, oferă convingere de sine, automulțumire voluptuoasă, narcisism sacralizat.”. Sau ale lui Herbert Read (Imagine și idee): „Înțelegerea artei ca instrument esențial al dezvoltării conștiinței umane nu este întâmplătoare, ci necesară. Roadele ei nu sunt secundare sau de prisos, ci cu totul esențiale, dacă mintea omului nu vrea să paralizeze”. 

Sieranevada (regia Cristi Puiu)

✓ Cronicile vulpii de Paul Slayer Grigoriu sau odiseea adolescentină de îmbisericire a minții unui rocker metalist, la începutul anilor 90.

✓ Opera cerșetorilor (regia: Kokan Mladenović) sau redescoperirea teatrului, la Teatrul Maghiar din Timișoara, unde am mai văzut Pace în Itaca (regia: Boris Liješević) și Incendii (regia: Radu Alexandru Nica).

Opera cerșetorilor (TM-T)

✓ Scene dintr-o căsnicie - montarea lui Radu Jude la Teatrul Național Timișoara (după filmul lui Ingmar Bergman) care m-a dus cu gândul la versurile lui Ioan Alexandru: „Cât e de greu și-anevoios / Drumul din mine înspre tine / Când pe altarul rece dintre noi / Nu-i sacra ardere de sine”.

Scene dintr-o căsnicie (TN-T)

✓ Tot de Radu Jude, Inimi cicatrizate, film inspirat din scrieri de Max Blecher, despre suferința „care destramă” și despre cea care „întărește ființa întru ființă” (Lucian Blaga).

Inimi cicatrizate (regia Radu Jude)

✓ Boala familiei M la TNT (opt ani de la premieră), care mi-a amintit de Alexander Schmemann: „Cuvântul este calea Adevărului și tot el este calea minciunii demonice. Având o putere pozitivă fundamentală, are, tocmai de aceea, și o cutremurătoare putere negativă. Cu adevărat, cuvântul zidește - pozitiv sau negativ. Când deviază de la originea și de la scopul său divin, cuvântul devine zădărnicie. Împinge spre trândăvie, deznădejde și iubire de stăpânire și transformă viața într-un iad. Devine adevărata putere a păcatului.”.

Bolala familiei M (regia Radu Afrim, TN-T)

✓ Casa cu pisici și Anul pierdut 1989 - două piese de la Teatrul Mic (București) în turneu la Timișoara; reîntâlnirea cu Emilia Dobrin. 

Casa cu pisici (Teatrul Mic)

✓ Tripla retrospectivă cu filme de Lucian Pintilie, Stere Gulea și Alexandru Tatos, pe care am prezentat-o la BCUT. 

Lucian Pintilie

✓ Concertul pentru pian și orchestră de Cornelia Tăutu și Festivalul Internațional de Muzică Nouă, Intrada (organizat de pianistul Sorin Petrescu la Filarmonica Banatul din Timișoara), cu lucrări de Octavian Nemescu, Niculae Brânduș, Aurel Stroe, Lucian Mețianu ș.a. 

✓ Ave, Cezar! de Frații Cohen, Francofonia de Alexander Sokurov, Tony Erdmann de Maren Ade - trei limanuri pe ecranele de la mall.

Tony Erdmann

✓ Carmen Galin - actrița retrasă din lumea scenei și ecranului la mijlocul anilor 90, premiată la TIFF 2016 pentru excelență. În anii 70 scria și poezie: „M-am mutat în mine! / Am păsăsit lumea, / Oamenii, cerul și stelele, / Pentru gălăgia din mine. / Ce tare se vorbește! am să fac cale întoarsă!”.

Carmen Galin

✓ Close Encounters of the Third Kind aka Întâlnire de gradul trei de Spielberg, revizitat înainte de întâlnirea cu Arrival / Primul contact (de Denis Villeneuve).

Arrival

✓ Despărțirea (pentru o vreme doar, până la reîntâlnirea în veșnicie) de Adrian Enescu (✝19 august, 2016). Timpul nu a mai avut răbdare cu acest muzician în evantai despre care puțini își dau seama cât de uriaș a fost. Prin Basorelief, poemul său pop (versuri Ioan Alexandru) din 1977, absurdul unei lumi în care fiecare caută la ale sale este preschimbat în veșnică bucurie: „Ne-am îmbrăcat curat de sărbători / Gura ni-e numai imne și slăvire / Pace în cer și pace între oameni / În toți și-n toate pace, slavă Ție!”. L-am pomenit, în după-amiaza incinerării, într-o lungă discuție față către față cu Dan Pița, pentru filmele căruia scrisese cele mai multe muzici. 

Adrian Enescu

✓ Proiecția cu 100 lei de Mircea Săucan (director’s cut) la Mediaș, în prezența actriței principale, Ileana Popovici. Acolo am revăzut Copilăria lui Ivan, Călăuza și Câteva zile din viața lui Oblomov.

100 lei (regia Mircea Săucan)

✓ Timpul petrecut în Wroclaw și Sofia.

Wroclaw

✓  Publicarea volumului Pseudokinematikos 3. Între viață și filme (la Editura Filos a lui Ionuț Trandafirescu) pe care l-au prezentat, în cadrul lansărilor de la București și Timișoara, oameni dragi: Costion Nicolescu, Paul Slayer Grigoriu, Ionuț Mareș, Mihai Fulger, Cornel Ungureanu, Daniel Vighi, Lucian Ionică, Alin Gavreliuc, Lucian Mircu. 

✓ Actualitatea lui Mircea Eliade: „Dacă credință înseamnă altceva? Dacă eu nu am ajuns încă a dibui tâlcul credinței și iau superstiția înspăimântată în locul unui fapt sublim de care mă aflu, încă, prea departe?” (Romanul adolescentului miop).

✓ Minunea cea mare: suntem încă aici, laolaltă.