luni, 19 mai 2014

Vârsta ingrată

În curs de apariţie, la Editura Filos din Bucureşti: Psihologie pastorală - un volum de Stavros Y. Baloyannis
Cu permisiunea editorului, Ionuţ Trandafirescu, reproduc un fragment dedicat problemelor ce apar în viaţa adolescentului şcolar şi felului în care dascălul ar trebui să le abordeze:

Reacţii la şcoală

În această perioadă comportamentul adolescentului la şcoală este deseori tulburat, fie deoarece contestă valoarea şi autoritatea profesorilor săi, fie deoarece contestă valoarea şi finalitatea respectivei forme de învăţământ. Astfel, de multe ori îşi neglijează studiile sau se manifestă agresiv în relaţia cu profesorii, atrăgându-i în această direcţie şi pe unii dintre colegii săi. Acest tip de comportament este întărit atât de neputinţa profesorului de a dezvolta o comunicare adecvată cu adolescentul, de a arăta înţelegere pentru problemele acestuia, cât şi de eventuala impunere de măsuri punitive, care deseori intensifică opoziţia elevului şi îl fac să se îndepărteze şi mai mult de şcoală.
Profesorul trebuie să abordeze aceste probleme cu simplitate, cu moderație şi în duhul dragostei şi al iertării. De multe ori trebuie să se transpună în locul adolescentului şi să perceapă problema respectivă din punctul de vedere al acestuia. În acelaşi timp, însă, trebuie să dea dovadă de statornicie, de hotărâre și de capacitatea de a analiza raţional lucrurile şi de a-l ajuta pe adolescent să găsească rezolvarea corectă a problemelor sale.
Tendința de a-i pedepsi pe elevi pentru reacţiile lor atipice ar trebui să fie înlocuită de sfatul prin cuvânt şi de oferirea unui exemplu viu, concret. Va trebui ca profesorul să aibă întodeauna în vedere faptul că persoana sa reprezintă pentru adolescent obiect de studiu şi de problematizare. Astfel, nivelul înalt al maturităţii sale duhovniceşti şi psihice şi cel al pregătirii sale ca dascăl, prin bogăţia cunoştinţelor certe şi formulate cu claritate, îl impun ca persoană până şi în conştiinţa celui mai recalcitrant dintre elevi. Mai mult decât atât, profesorul va trebui să fie dedicat slujirii sale şi să fie animat de duhul jertfei pentru lucrarea de modelare a sufletelor adolescenţilor, care trebuie să aibă ca fundament un model desăvârşit. Iar acest model, care trebuie făcut cunoscut elevului permanent, este Domnul. Şi acest fapt nu se poate realiza decât atunci când profesorul însuşi are o legătură indelebilă cu Dumnezeu şi toate formele de expresie ale vieţii sale psihice-duhovniceşti îşi au izvorul în Dumnezeu.
Cu cât lumea interioară a profesorului este mai bogată şi legătura sa cu Dumnezeu, mai profundă, cu atât mai deplină va fi lucrarea sa şi mai bine receptată în conştiinţa elevilor. Indiferent de orientările lor religioase, distingând dragostea, bogăţia sufletească, înălţimea morală şi formarea intelectuală a profesorului lor, elevii vor simţi nevoia apropierii şi a comunicării cu acesta într-un cadru de respect profund, de dragoste şi de încredere, sentimente care stăpânesc sufletul adolescentului, chiar dacă reacțiile lui sunt atipice.
Cadru din Cele 400 de lovituri, un film de Francois Truffaut