După 20 de ani

Prin 1993-1994, domnul profesor Cornel Ungureanu m-a recomandat pentru rubrica de cinema de la Radio Timișoara, pe care o realizase câțiva ani. Am început atunci colaborarea cu Radio TM. Prima oară când am fost on air am nimerit la o ediție coordonată de doamna Adelina Elena Pislaru (redactor la secția culturală). Mi-a vorbit despre Dragoș, fratele dumneaei, pe care-l știam din filme și-l văzusem live într-o fabuloasă montare teatrală ce ajunsese și în cetatea noastră: ...AU PUS CĂTUȘE FLORILOR (regia: Alexander Hausvater). Prezentasem, în acea emisiune (”Radio Cocktail” se chema) filmul românesc care mă tulburase și încântase cel mai tare, până la acea vreme (nu văzusem încă MEANDRE și 100 LEI de Săucan, și nici filmele lui Mungiu): CONCURS, de Dan Pița. Peste ani, aveam să descopăr că și Monahul Nicolae Steinhardt, monah fiind, l-a iubit și a scris despre el la superlativ (articolul se numește „Fiul echipei” și a apărut în volumul ”Critică la persoana întâi”). Nu am dat curs invitației adresate de doamna Adelina de a-l întâlni pe Dragoș Pâslaru, când se afla, pentru câteva zile, în orașul meu. Dar soarta a vrut altfel, astfel că l-am întîlnit, totuși - întâmplător, cum se spune - în holul Universității de Vest. Era cu nepotul său de soră, care-mi era amic, prezent la proiecțiile de cinematecă pe care le organizam. Nu pot uita prima întrebare cu care mi s-a adresat: „Ești ortodox?” I-am răspuns, nu foarte convingător, că da. Ghicindu-mi șovăiala, a adăugat: „Practicant sau ... nominal?” Întrebarea e cu tâlc și m-a ajutat enorm să încep să deslușesc taina botezului. Și să înțeleg că actualitatea acestei întrebări n-are cum să nu fie evergreen. În ceea ce mă privește, operațiunea este și acum un work in progress. Am păstrat legătura. L-am vizitat când s-a retras la mănăstire, când a revenit (pentru câțiva ani) la București, am corespondat (prin scrisori și telefon) când am fost plecat, câțiva ani, din țară. În tot acest timp a fost - pentru mine, așa cum e pentru mulți - o călăuză și-un volant neprețuit în babilonia acestui veac... Peste 20 de ani m-am reîntâlnit cu Dragoș Pâslaru (care, la începutul mileniului trei, a devenit Monahul Valerian), în ziua în care a fost hirotonit preot, la catedrala episcopală din Râmnicu Vâlcea. După slujba de preoțire, am stat câteva clipe alături, pe treptele bisericii. Lângă noi se află Theodor, doamna Adelina, actorul Claudiu Bleonț (Puștiul din CONCURSUL lui Pița) și editorul de carte, Ionuț Trandafirescu. Cu toții am dorit să ne împărtășim din bucuria sa...