Domnului profesor, cu dragoste

Pe domnul profesor Teodor Gabor l-am cunoscut în 1981. A fost profesorul meu de geografie timp de trei ani (într-a șasea, a șaptea și a opta) la C.D. Loga - așa scria pe ecusoanele noastre atunci, cu litere galben-portocalii cusute pe o pânză albastră: C.D. LOGA și numărul matricol. Aveam să-l reîntâlnesc după mulți ani, prin 2007, când am început să-l iau cu mine pe Theodor, săptămână de săptămână, la concertele Filarmonicii Banatul. În ultimii zece ani ne-am întâlnit adesea și am discutat multe. Despre geografia culturală mai ales - cărți, scriitori, muzici, piese de teatru, filme. Domnul profesor îmi povestea despre spectacolele de zile mari pe care - în anii 50, 60, 70, 80 - le văzuse. La Timișoara, dar și la Cluj și București, unde se ducea anume, pentru o mini-stagiune, ca să vadă marile spectacole ale marilor teatre ce nu ajungeau și în Timișoara.
Ultima oară l-am întâlnit pe 27 ianuarie, când în program era Bach, Mozart și Dvorak. Pianiștii Sorin & Adriana Dogariu au cântat la bis o piesă de Piazzolla care, mi-a spus, i-a mers la suflet. Alături de tot ce se cântase în seara aceea. I-am povestit de Ultima mutare, ultimul spectacol de teatru pe care tocmai îl văzusem la Teatrul Maghiar Timișoara. Acolo, anul trecut, am reușit să-l conving să mergem să vedem Opera cerșetorilor, unul din spectacolele de referință ale TMT. L-am sunat și acum două săptămâni, înainte de proiecția Inimilor cicatrizate de la librăria „La două bufnițe”, unde - la sesiunea Q&A de după proiecție - urma să participe și regizorul Radu Jude. Mi-a răspuns că regretă enorm, dar nu poate veni. N-a ajuns - am aflat acum - nici la concert (era într-o vineri seara, ziua concertelor Filarmonicii). Nici eu n-am ajuns, așa cum îi promisesem, să-l mai vizitez, să mai povestim și să-i împrumut una din cărțile Svetlanei Aleksievici despre care i-am vorbit îndelung.
În urma unor complicații de sănătate, bunul meu dascăl a făcut și el ultima mutare pe un pat de spital - miercuri, 22 februarie, 2017. Astă-seară l-am căutat cu privirea în sală, la locul unde venea și - cu religiozitate - se așeza ori de câte ori îl ademenea câte un muzician - interpret sau compozitor. În fotografie, domnul Teodor Gabor stă alături de compozitorul Adrian Enescu (+ 2016), alături de care i-am făcut o vizită prin, cred, 2011, la o zi după prima audiție (în Timișoara) a lucrării sale pentru percuție și orchestră simfonică, Domino. Dumnezeu să-i odihnească în pace pe amândoi!