Dacă în „uzina de vise” de peste ocean coloana sonoră (soundtrack-ul) este
– de zeci de ani – un eficient cal troian, în România lucrurile au stat şi – cu
foarte puţine excepţii – încă mai stau altfel. Aici personajul Muzică a fost
folosit adesea de „umplutură” (sau a fost inexistent, ca-n unele filme ciné
vérité de Lucian Pintilie, Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos), iar atunci când
au existat compozitori (din zona simfonică, jazz, pop sau experimentală) care
şi-au luat rolul în serios, şi au înţeles că meseria de compozitor de muzică de
film e o meserie cu totul aparte, lucrările lor au rămas lipite de peliculă. Nu
au fost mediatizate, în general, prin disc sau radio. Şi ce albume de colecţie
ieşeau din OST-urile compuse de un Tiberiu Olah, Richard Oschanitzsky, sau
Adrian Enescu!...
Cu ocazia semicentenarului UCIN din toamna anului 2013, Uniunea Cineaştilor
împreună cu Asociaţia Autorilor de Coloană Sonoră din România au editat un
dublu CD, nedestinat comercializării, cu fragmente din câteva muzici de film
compuse între 1958 şi 2013. Printre ele, creaţii de: Mircea Chiriac (D’ale
carnavalului), Richard Oschanitzky (Un film cu o fată fermecătoare, Comedia
gamelor, Cu mâinile curate), Dorin Liviu Zaharia şi Dan Andrei Aldea feat.
Sfinx (Nunta de piatră), Temistocle Popa (Veronica), Horia Moculescu
(Pistruiatul), Tiberiu Olah (Mihai Viteazul, Trecătoarele iubiri, Pe aici nu se
trece!, Osânda), George Grigoriu (Actorul şi sălbaticii), Radu Goldiş (Zile
fierbinţi), Anton Şuteu (Ana şi „hoţul”, Buletin de Bucureşti), Cornel Fugaru
(Fata Morgana), Vasile Şirli (Un echipaj pentru Singapore, Caravana
cinematografică, Undeva la Palilula), Paul Urmuzescu (Iarna bobocilor, Cuibul
de viespi), Florin Bogardo (Raliul, Liceenii), Marius Ţeicu (Rămăşagul),
Cornelia Tăutu (Stejar, extremă urgenţă; Rămânerea, Trenul de aur), Adrian
Enescu (Septembrie, Mircea, Eu sunt Adam, Kyra Kyralina). Unele dintre ele respiră,
parcă, mai în voie fără imagine, dialoguri şi zgomote. Altele însă, atunci când
ai filmul proaspăt în cap şi-n suflet (deşi nu l-ai mai văzut de mult), recheamă
neîntârziat şi imaginile pentru care au fost compuse şi împreună cu care fac
„casă bună”. Pentru că au existat cazuri, în filmul românesc, când muzica era
gândită ca un personaj cu drepturi egale în construcţia de ansamblu a poveştii
cinematografice. Aşa s-a întâmplat mai cu seamă în cazul câtorva din filmele
regizorilor Dan Piţa şi Mircea Veroiu din anii 70-80, pentru care Adrian Enescu
a scris o muzică variată în funcţie de tipologii variate. Poate că altădată se
va gândi cineva să editeze pe CD-uri şi muzicile sale (ori cel puţin suite sau
fragmente) din Tănase Scatiu, Bietul Ioanide, seria Ardelenilor, Concurs,
Semnul şarpelui, Să mori rănit din dragoste de viaţă, Faleze de nisip,
Sfârşitul nopţii, Dreptate în lanţuri, Pas în doi, Adela, Umbrele soarelui. Adrian
Enescu rămâne, cred, un nume de referinţă în muzica românească de film a acelor
ani. Editarea lucrărilor sale pentru film va reprezenta în anii ce vin – sunt sigur
de asta – o necesară şi surprinzătoare restituire.
Mi-aş fi dorit, recunosc, să aflu pe compilaţie şi fragmente din muzica experimentală
a lui Anatol Vieru de la 100 lei (varianta
de autor, necenzurată), ritmurile dansante ale lui Temistocle Popa şi Gérard Bourgeois
din Ma-ma, ale lui Marius Ţeicu din Zâmbet de soare ori band-ul ce
interpretează muzica dinamică a lui Radu Goldiş din Accident. Selecţia alcătuită de Ileana Popovici şi Horea Murgu şi
produsă de MDV Audio Studio S.r.l. mi-a stârnit însă – mărturisesc – nu puţine momente
de nostalgie. Nu mai ascultasem de aproape 30 de ani tema muzicala din Pe aici nu se trece, de exemplu, şi m-am
bucurat mult să o reascult pe Cornelia Tăutu.
