Arad, sâmbătă 10 iunie 2017, 18h. O fotografie (mulțumesc Daniela Rațiu) care se poate citi și așa: cu ochii la Cristi Puiu și gândul la Mircea Săucan (al cărui film,
100 lei, tocmai îi fusese proiectat la TIFF cu vreo câteva ceasuri înainte și - chiar dacă mi-am dorit - nu aveau cum să-l prind, Clujul fiind la o distanță de câteva ceasuri bune de Arad). A doua zi, Biserica avea să-i pomenească pe toți Sfinții. Halloween se tălmăcește în engleză prin „ajunul tuturor sfinților”. În ajunul acestui praznic, am dorit să-i pomenesc cu Cristi Puiu pe mai toți regizorii români (și alții, pe lângă Pintilie, Tatos, Daneliuc, Tănase, Demian și - desigur - Puiu) care au însemnat ceva pentru cinema-ul românesc de autor, iar acum (de peste 30 de ani) nu mai sunt „în cărți”. Am răsfoit un fel de album cu fotograme din 100+ filme românești - zic eu - de referință (jumătate de dinainte, jumătate de după 1990), încercând să-i vânez reacțiile față de imagini din
Viața nu iartă, Când primăvara e fierbinte, Țărmul nu are sfârșit, Meandre, 100 lei, Nunta de piatră, Duhul aurului, Filip cel bun, Tănase Scatiu, Semnul șarpelui, Concurs, Faleze de nisip, Sfârșitul nopții, Dreptate în lanțuri, Să mori rănit din dragoste de viață, Adela, Pas în doi - filme a căror stilistică și poetică este aproape de negăsit în minimalismul și preferințele Noului Val de după 2000. „Tu ești un colecționar! - mi-a zis. Pe mine însă nu mă interesează! Fiecare film pe care îl faci aduce cu el noi și noi răni pe care ți le faci sau tu le faci altora sau alții ți le fac ție ... ” Ce am discutat s-a risipit în eter (așa a trebuit să se întâmple), dar - pentru mine, cel puțin - a rămas bucuria taifasului și a reîntâlnirii cu un om pe care îmi pare că-l știu și îndrăgesc de când lumea (nu e așa: îl îndrăgesc doar de anul trecut, când am văzut
Aurora, Sieranevada și am început să-l văd în nenumărate video-interviuri), un ceas din
Moartea domnului Lăzărescu (proiectat în aceeași seară la renovatul cinema arădean „Arta”), secțiunea Q&A cu Iosif Demian (venit din Australia) și Cristi Puiu, următoare proiecției cu filmul lui Demian din 1983,
Baloane de curcubeu, și blue ray-ul cu
Sieranevada, proaspăt imprimat și intrat în magazinele de specialitate.
