Jessica Lange & Roy Scheider în All That Jazz (Bob Fosse, 1979)
În All That Jazz (Bob Fosse, 1979),
coregraful Joe Gideon (Roy Scheider) deslușește „secretul vieții” abia pe patul
de moarte. Gândul morții de care se apropie îl face să spună „Bye-bye, life / Bye-bye, happiness / Hello, loneliness / I think I'm gonna die...” Flirtează cu
Moartea-Mireasă (Jessica Lange) care, în secvența de pe urmă, îl va îmbrățișa.
Svetlana Aleksievici, Soldații de zinc: „Dacă aștepți moartea ca pe o
logodnică, ea așa va și veni.” Și tot acolo, în rezerva de spital unde suferise
o operație pe cord deschis, Joe Gideon înțelege că nu mai are timp de pierdut
cu fleacuri și nu acceptă minciuna prietenei sale, care-i spune că, atunci când
a sunat-o la miezul nopții, scosese poate câinele la plimbare. Vrea, pentru
întâia oară, să audă adevărul. Și de aceea cântă de inimă albastră: „There goes
my baby with someone new / She sure looks happy / I sure look blue...” Tot Svetlana
Aleksievici, Războiul nu are chip de femeie: „Cu anii – ani mulți –, omul înțelege că asta i-a fost viața, iar acum
trebuie să se împace și să se pregătească de plecare. Dar nu prea-i vine și i
se pare nedrept să dispară pur și simplu. În grabă. Din mers. Și, când privește
înapoi, simte în el dorința nu doar de a povesti despre ale sale, ci și de a
ajunge la secretul vieții. De a-și răspunde sieși la întrebarea: de ce i s-au
întâmplat toate câte i s-au întâmplat? Privește totul cu o privire puțin
tristă, de rămas-bun... aproape de dincolo... Nu mai are rost să mintă și să se
mintă. Înțelege că, fără gândul morții, omul nu poate fi deslușit. Taina ei
plutește deasupra a toate.”
