scurta poveste (neromanţată) a lui je si a comorilor lui
odată ca niciodată
într-o zi cînd trebăluiam
cam aiurea prin casă
m-am privit fără să vreau
mai atent în oglindă
mi s-a părut bizar că
totul se vedea anapoda
era acolo o imagine virtuală şi
dacă în plan orizontal mai mergea
pe verticală ziceai ca e
aproape răsturnată
( ca si cum ceva m-ar fi apucat de cap
si m-ar fi tras în jos)
ştiu că normal în oglindă
imaginea e doar virtuală nu şi răsturnată
dar jur că la mine aşa se vedea
(aproape răsturnată
mai ales pe verticală)
asta m-a făcut
să-mi cumpăr imediat un acvariu
l-am umplut cu apa cea mai limpede
şi am scos de prin buzunare
tot ce aveam mai de valoare
(aici n-am găsit altă rimă)
le-am dat drumul acolo
(să se zbenguie în voie)
tuturor amintirilor dulci
tuturor succeselor şi elogiilor
tuturor vorbelor mieroase
tuturor dorinţelor şi mai ales
tuturor viselor mele
citisem undeva
că spre deosebire de oglindă
prin pereţii buni de sticlă
vezi în culori de curcubeu
numai privelisti de basm
şi aşa a fost
le vedeam cu ochii mei
cum creşteau toate într-o zi
cât altele într-un an
ca nişte ciudăţenii ale naturii
cînd aproape n-am mai avut loc de ele
în propria mea casă
mi-am cumpărat (cu banii jos) un covor uriaş
sub care le-am înghesuit pe toate
şi l-am întins la intrare
(arăta de fapt ca un preş
ca să nu bată la ochi)
îmi şi ştergeam acolo picioarele
înainte să trec pragul
iar asta mă liniştea teribil
mă făcea să mă simt mult mai în largul meu
atîta doar că într-o dimineaţă
m-am trezit poate prea buimac
şi până să mă dezmeticesc
năzdrăvanele astea
ţuşti de sub covor
mi s-au căţărat printre degetele de la picioare
direct în călcâi
(norocul meu că aveam pantaloni lungi la pijama
altfel mi s-ar fi urcat la loc în buzunare şi
mort de frică
ar fi trebuit să le car cu mine peste tot)
am tras o sperietură pe cinste!
ce m-a calmat iniţial
a fost că nici nu le simţeam
de parcă acolo ar fi fost
şi firesc şi rezonabil
să locuiască toate
dar fix din ziua aceea
(ţin minte exact)
poate că din cauza fricii
am început să zbor
(mă bătuse gîndul mai demult)
dar fix din ziua aceea
fără vreun aparat performant
mi-am luat inima-n dinţi
şi am plecat efectiv să zbor
citisem undeva că printre nori
probabil din cauza presiunii scăzute
n-are cum sa plece nimeni si nimic
din călcâie şi că în principiu
rămîne acolo fără să deranjeze
mult timp am uitat apoi de ele
ca şi cum nici n-ar mai fi existat vreodată
poate că uneori m-am gîndit serios
inclusiv că or fi murit
atîta doar că
atunci cînd mă întorceam obosit acasă
şi aterizam greşit (cu călcâiele înainte)
auzeam de-acolo
ca nişte gemete surde şi peste măsură de triste
ca şi cum călcâiele mele
ar fi fost locuite de nişte animăluţe ciudate
un fel de ciudăţenii ale naturii mele
odată ca niciodată
într-o zi cînd trebăluiam
cam aiurea prin casă
m-am privit fără să vreau
mai atent în oglindă
mi s-a părut bizar că
totul se vedea anapoda
era acolo o imagine virtuală şi
dacă în plan orizontal mai mergea
pe verticală ziceai ca e
aproape răsturnată
( ca si cum ceva m-ar fi apucat de cap
si m-ar fi tras în jos)
ştiu că normal în oglindă
imaginea e doar virtuală nu şi răsturnată
dar jur că la mine aşa se vedea
(aproape răsturnată
mai ales pe verticală)
asta m-a făcut
să-mi cumpăr imediat un acvariu
l-am umplut cu apa cea mai limpede
şi am scos de prin buzunare
tot ce aveam mai de valoare
(aici n-am găsit altă rimă)
le-am dat drumul acolo
(să se zbenguie în voie)
tuturor amintirilor dulci
tuturor succeselor şi elogiilor
tuturor vorbelor mieroase
tuturor dorinţelor şi mai ales
tuturor viselor mele
citisem undeva
că spre deosebire de oglindă
prin pereţii buni de sticlă
vezi în culori de curcubeu
numai privelisti de basm
şi aşa a fost
le vedeam cu ochii mei
cum creşteau toate într-o zi
cât altele într-un an
ca nişte ciudăţenii ale naturii
cînd aproape n-am mai avut loc de ele
în propria mea casă
mi-am cumpărat (cu banii jos) un covor uriaş
sub care le-am înghesuit pe toate
şi l-am întins la intrare
(arăta de fapt ca un preş
ca să nu bată la ochi)
îmi şi ştergeam acolo picioarele
înainte să trec pragul
iar asta mă liniştea teribil
mă făcea să mă simt mult mai în largul meu
atîta doar că într-o dimineaţă
m-am trezit poate prea buimac
şi până să mă dezmeticesc
năzdrăvanele astea
ţuşti de sub covor
mi s-au căţărat printre degetele de la picioare
direct în călcâi
(norocul meu că aveam pantaloni lungi la pijama
altfel mi s-ar fi urcat la loc în buzunare şi
mort de frică
ar fi trebuit să le car cu mine peste tot)
am tras o sperietură pe cinste!
ce m-a calmat iniţial
a fost că nici nu le simţeam
de parcă acolo ar fi fost
şi firesc şi rezonabil
să locuiască toate
dar fix din ziua aceea
(ţin minte exact)
poate că din cauza fricii
am început să zbor
(mă bătuse gîndul mai demult)
dar fix din ziua aceea
fără vreun aparat performant
mi-am luat inima-n dinţi
şi am plecat efectiv să zbor
citisem undeva că printre nori
probabil din cauza presiunii scăzute
n-are cum sa plece nimeni si nimic
din călcâie şi că în principiu
rămîne acolo fără să deranjeze
mult timp am uitat apoi de ele
ca şi cum nici n-ar mai fi existat vreodată
poate că uneori m-am gîndit serios
inclusiv că or fi murit
atîta doar că
atunci cînd mă întorceam obosit acasă
şi aterizam greşit (cu călcâiele înainte)
auzeam de-acolo
ca nişte gemete surde şi peste măsură de triste
ca şi cum călcâiele mele
ar fi fost locuite de nişte animăluţe ciudate
un fel de ciudăţenii ale naturii mele
P.S. "Je" este un prieten de facebook, virtual 100% (nu l-am întâlnit niciodată), din categoria so far away so close. Din când în când îmi trimite câte un poem. Îl public, şi de această dată, cu consimţământul său.
.
%27.jpg) |
| Dan Voinea - Crosswords |
