|
Copilăria lui Ivan (1962, regia Andrei Tarkovski) |
De ziua festivă prin care clasa pregătitoare a lui Ioan a sărbătorit 100 de zile de școală, Theodor a luat locul întâi pe liceu la olimpiada de citire rapidă în Braille (urmând să meargă la faza pe țară din Buzău), iar Ioan a prezentat în fața clasei, alături de colegii săi, proiectul personal 100. M-am gândit să-i pun într-un dosar o sută de coli cu 100+ fotografii din 100+ filme pe care le-am văzut împreună. Seara am urmărit împreună, în Aula BCUT plină ochi de spectatori,
Copilăria lui Ivan („Leul de Aur”, Veneția, 1962)
, în deschiderea
Retrospectivei Andrei Tarkovski. Am fost uluit să văd sala plină ochi de un public majoritar tânăr (deși au fost și persoane în vârstă) care a urmărit într-o liniște desăvârșită primul lung-metraj tarkovskian. Au rămas ca hipnotizați câteva minute după proiecție. N-am văzut pe nimeni să plece. Ciudat. Ce anume a magnetizat peste o sută de spectatori într-o seară ploioasă de primăvară să urmărească un film vechi de aproape 60 de ani, alb-negru, rusesc, fără scene de război „ca la americani”, fără sex, fără înjurături și mesaje „progresiste”? Când acest film (la fel ca altele, proiectate la BCUT) poate fi văzut bine-mersi pe calculator. On-line sau nu. Cele două postere făcute de Dan Voinea pentru evenimentul Retrospectivei de la BCUT sunt, n-am nicio îndoială, un motiv serios. Și la fel de clar îmi e că sala arhiplină de la BCUT e un semn că încă nu e totul pierdut. Mă întreb însă ce va fi săptămâna viitoare, la
Andrei Rubliov, dacă acum n-au mai fost locuri cu zece minute înainte de începerea proiecției?
|
Poster de Dan Voinea |