Home

Andrei Kuraev relatează pe scurt momentul convertirii unui baptist la Ortodoxie: „Odată s-a hotărât să intre într-o biserică ortodoxă să discute cu preotul. Preotul era ocupat şi i-a spus: „Ştiţi, eu acum nu am niciun pic de timp liber, trebuie să merg urgent la câteva servicii liturgice, dar dacă insistaţi mult să vorbiţi cu mine, atunci în timp ce îmi voi schimba veşmintele, probabil vom reuşi să discutăm”. Părintele intră într-o cămăruţă, începe să îşis chimbe veşmintele; în spate stă acest tânăr baptist şi îl „bombardează” cu citate evanghelice. Preotul îl asculta în tăcere, fără de niciun reproş, şi deodată, luându-şi de la gât crucea pectorală, se întoarce către acest tânăr, iute îi întinde crucea sprefaţă şi îi spune: „Sărută!” ...

Când acest fost baptist (actualmente preot ortodox) mi-a povestit această întâmplare, a adăugat: „Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine, dar fără nicio ezitare am sărutat crucea întinsă de preot şi m-am simţit ca un prunc ce în sfârşit a găsit sânul ammei sale; ca pruncul ce se linişteşte şi nimic nu-i mai trebuie. Aşa am simţit şi eu, că această biserică este casa mea şi aici locuieşte adevărul pe care atât de mult l-am căutat. Nu aveam nevoie să mai merg nicăieri. L-am găsit.””

(Andrei Kuraev – Răspunsuri la întrebările tinerilor, Ed. Reîntregirea, 2007)

Mircea Platon despre PSEUDOKINEMATIKOS

Mircea Platon

Istoricul şi eseistul Mircea Platon despre volumele Pseudokinematikos: „Citesc Pseudokinematikos. Fals tratat decinema românesc a prietenului Marian Sorin Rădulescu de parcă aş mânca o cutie cu bomboane asortate de pe vremea copilăriei mele. Sunt atât de multe nuanţe şi bunătăţi în cărţile lui! Marian recuperează curajos tot ce a fost bun în cinematografia românească pre-1989 (de la filmele unor Danieliuc, Piţa, Veroiu, Tatos, până la muzica unor Adrian Enescu, Richard Oschanitzky sau la actori precum Dan Nuţu ş.a.m.d.), lucru important dacă vă mai aduceţi aminte salbatica perioadă de „revizuiri” de după 1989, când nu doar Marin Sorescu sau Marin Preda, dar până şi Eminescu abia a scăpat mâniei „sincrone” şi demitizante a unora. Marian face, în această carte, cu resursele unui simplu dar dedicat cinefil şi cu talentul unui cronicar exersat arheologie şi restaurare culturală românească. Am scris despre Pseudokinematikos 2. Bucuriile filmului, dar Pseudokinematikos. Fals tratat de cinema românesc – volumul întâi – nu îl citisem. Formidabile, amândouă! Mulţumesc, Marian!...Arată foarte bine şi se citesc foarte uşor (foarte bună punerea în pagină). Din  „mofturi” din astea se face adevărat cultură. Nu din mercenariate. Ce îmi place la Marian  ca şi cronicar e că tragi cumva la un anumit tip de om/actor. La c(h)aracter. Ăsta e axul. De fapt, scriind despre filme, Marian scrie despre caractere.

 

 

Poster de Dan Voinea pentru lansarea de la Timisoara - ianuarie 2011

 

Poster de Dan Voinea pentru lansarea de la Bucuresti - septembrie 2012