Citesc, împreună cu Theodor, din manualul său de istorie de clasa a IV-a. Îl ajut să înţeleagă câţiva termeni noi: istorie, societate omenească, izvoare (dovezi) istorice, istoric, arheolog etc. Vorbim apoi de reperele temporale şi spaţiale (geografice) fără de care nu pot fi înţelese evenimentele istorice. Dau să-i explic cum stau lucrurile cu împărţirea convenţională a timpului în B.C. sau î. Hr. şi, respectiv, A.D. sau d. Hr.. (Nu i-am spus de recentele încercări ale ziariştilor de la BBC de a înlocui aceste sintagme prin e.n. (era noastră) şi î.e.n. (înaintea erei noastre), forme cu care generaţia mea a fost obişnuită, de un alt fel de „corectitudine politică”.) Dintr-o dată, Theodor vrea să ştie câţi ani are Hristos acum, în anul 2011. Îi amintesc că la 33 de ani – ne învaţă Biserica (Andrei Tarkovski: Doar ea a reuşit să dea omului un ideal) – Hristos S-a mutat la ceruri, unde şade şi-acum. Pe pământ El este prezent doar sacramental, sub forma Împărtăşaniei, ca Trup şi Sânge. În sens real, vrea Theodor să ştie, sau în sens figurat? Îi răspund că în sens real, fiindcă în Evanghelii nu se vorbeşte niciunde de simboluri (ce presupun o ruptură între „semnificant” şi „semnificat”). Este, nu „închipuie” (ca „simbol”, ca „mit”) – spun preoţii. (Cât de vie este, pentru fiecare în parte, metafora Euharistiei, e o altă poveste). La urmă, Theodor vrea să mai ştie dacă există şi sensuri selgros sau există numai sens real. Pentru o clipă n-am priceput ce vrea să întrebe. Am înţeles apoi că se referă la cele două hipermarketuri din oraş pe care le-a vizitat deja de câteva ori. Că pentru el, antonimul lui real nu este ireal (figurat), ci … selgros.
