miercuri, 23 ianuarie 2013

Nicolaescu n-a murit / Istoria ne-a păcălit



Câţiva regizori români sunt întrebaţi de redactorii Almanahului Cinema 1971 cum întâmpină deceniul al optulea. Iată şi răspunsurile lor: „Şi aici ca pretutindeni, criteriul reciprocităţii; cum mă întâmpină el pe mine, aşa îl întâmpin şi eu pe el.” (Liviu Ciulei), „Eu să îmbătrânesc cât mai lent şi cinematografia să se maturizeze cât mai repede.” (Iulian Mihu), „Optimist.” (Sergiu Nicolaescu), „N-am nimic de spus.” (Lucian Pintilie), „Mă gândesc mai degrabă: ce are de gând să facă cu mine deceniul 8?” (Mircea Săucan).

(Fragment din Pseudokinematikos2. Bucuriile filmului - Editura Theosis, Oradea, 2012)

Almanah "Cinema" 1971


Liviu Ciulei n-a mai făcut niciun film după Pădurea spânzuraţilor (1964), a lucrat exclusiv în teatru (şi operă). Iulian Mihu a mai regizat – în mod onorabil – Felix şi Otilia (1972) şi Lumina palidă a durerii (1980). Lucian Pintilie, după scandalul pricinuit de Reconstituirea, n-a prea mai avut ocazia să spună nimic în cinematografia românească de până în 1989 – De ce trag clopotele, Mitică (1981) a fost interzis de cenzură. După 1990 şi-a luat însă revanşa: Balanţa, O vară de neuitat, Prea târziu, Terminus Paradis, Niki & Flo, După-amiaza unui torţionar, Tertium non datur. Mircea Săucan (după ce insolitele sale Meandre din 1967 au fost primite cu răceală) a mai regizat doar 100 lei (1973), însă filmul – aşa cum l-a gândit el – a fost interzis şi a generat un scandal imens (unul din producători, Constantin Roateş, a făcut infarct şi a murit datorită consumului psihologic excesiv). A fost dat pe piaţă într-o versiune trunchiată, cu câteva secvenţe apăsat lozincarde şi cu o ilustraţie muzicală (Richard Oschanitzky) ce emasculează viziunea originalului. Abia după 1990 a fost difuzat (în cinemateci) în versiune integrală. Săucan a fost pus pe linie moartă, eşuând la Sahia-Film, unde a realizat câteva documentare extrem de interesante. Numai optimistul Sergiu Nicolaescu a filmat fără număr, fără număr. Anii 70, 80, 90 etc. ai lui au fost: voievozi, ilegalişti, directori de şantier, activişti de partid, ofiţeri etc. Dar, vorba Adei Milea, Nicolaescu n-a murit, istoria ne-a păcălit... 

Liviu Ciulei
Iulian Mihu
Sergiu Nicolaescu
Lucian Pintilie
Mircea Săucan

Un tezaur uitat




Zaharia Sângeorzan: „Biblia, Cartea Lumii, Cartea Cărţilor, rămîne o Mitologie cu ochii deschişi spre orizontul profeţilor. Ce va fi ea pentru secolul XXI?”
Nicolae Steinhardt: „Nu ştiu. Ştiu că o elevă particulară a mea, o fată de 18 ani, deşteaptă, fiica unor intelectuali, mi-a pus această întrebare: Biblia… Tot aud de Biblie. Ce e aia Biblie, nea Nicule?!”

Sursa: Monahul de la Rohia. N. Steinhardt răspunde la 365 de întrebări – Zaharia Sângeorzan, Ed. Humanitas, Bucureşti.






P.S. De bună seamă, contează să cauţi şi să afli călăuza potrivită – mintea îmbisericită – în desluşirea Scripturii. Nu de alta, dar e păcat să transformi Biblia (Cartea Bisericii), care este un tezaur de înţelepciune, într-un arsenal.