Rabenthal, ultima premieră a Teatrului Maghiar din Timișoara și ultimul spectacol văzut în 2017, este un spectacol de autor. De bună seamă, universul Radu Afrim din acest ultim proiect al regizorului este rodul unei munci în echipă
de zile mari, în care și-au adus aportul interpreții, scenografia, coregrafia, luminile, precum și „universul sonor” (așa scrie pe caietul program) care aparține tot lui Afrim. Un spectacol dens și extrem de elaborat, de muncit, pe nemuritoarea temă
eros & thanatos. Energia din
Rabenthal mi-a amintit nu doar de unele montări ale lui Silviu Purcărete, ci și de universul unor filme ca
Giulietta degli spiriti; Roma; La Grande Bouffe; Cabaret, All That Jazz; The Cook, the Thief, His Wife and Her Lover. Pentru că are destule momente excelente - muzicale, de comedie burlescă și nu numai burlescă - mi-aș fi dorit tare mult să-l iau cu mine și pe Ioan (7 1/2 ani) la următoarea reprezentație. Totuși, mă gândesc (nu fără părere de rău) să nu-i scurtez prematur copilăria, astfel că o să mergem împreună la spectacolele lui Radu Afrim abia peste vreo șapte ani. Când mă voi încumeta să-i arăt și filmele pomenite mai sus...
 |
| Rabenthal |
RABENTHAL - un spectacol al Teatrului Maghiar din Timișoara, 2017
