Filmul pe care l-am văzut de cele mai multe ori (pe ecranele cinematografelor şi pe monitoare, dar – mai ales – cu ochii minţii) este apologul tarkovskian pseudo-S.F., Stalker (Călăuza). L-aş oferi fiecăruia în dar pentru că el însuşi, ca toată opera lui Tarkovski, este un dar. Şi un prilej, rar, de a pătrunde în adâncul conştiinţei omeneşti cu mijloace filmice revelatorii, nu plasticizante. Este o tulburătoare experienţă cinematografică, o stranie meditaţie pe marginea câtorva teme cruciale în gândirea contemporană şi totodată o invitaţie insolită de a-ţi descoperi, cerceta şi contempla fiinţa lăuntrică.
Alte răspunsuri, aici: http://www.filmsense.eu/intrebarea-filmsense-01-despre-filmul-vazut-de-cele-mai-multe-ori/
 |
| Stalker (Călăuza), un film de Andrei Tarkovski |
