„1941. Tata ne
ceartă, pe fratele meu şi pe mine, care cârtim şi protestăm. Frate-miu, cu zece
ani mai în vârstă decât mine, a fost cercetaş voluntar în celălalt război.
Suntem supăraţi şi amărâţi rău.
Să n-aud cuvinte
urâte şi injurii, se răsteşte tata la noi. Antonescu trebuie să aibă mai întâi
grijă de interesele româneşti. Sunt destul de încurcate. Nu-i puteţi cere să
pună interesele ovreieşti pe primul plan şi să vă menajeze susceptibilitatea.
Vreţi să fie-ntotdeauna bine şi frumos? Răbdaţi. Şi nu ocărâţi ţara aceasta
care, oricât nu vi s-ar părea vouă şi orice ar crede şi declama alţii, tot ţara
voastră e.”
Nicolae Steinhardt – Jurnalul
fericirii. Manuscrisul de la Rohia (Ed. Polirom, Mănăstirea Rohia – 2012)
