Memorie involuntară

TIMIŞOARA – decembrie 1989

N-am uitat nici acum, după 23 de ani...

...cum se scandau – liber, credeam – lozinci anti-ceauşiste în Piaţa Maria

...cum ardeau magazinele de blănuri din centrul Timişoarei (lângă cinematograful Timiş) ...cum se auzeau focuri de armă

...cum străzile deveniseră tot mai inaccesibile datorită cordoanelor de militari înarmaţi.

...cum – asta am aflat mai târziu – se murea „cu zile” (inclusiv pe treptele Catedralei)

Noul fascism

În  „vechiul fascism” (de pe la mijlocul veacului XX) ţi se permitea „să faci distincţii, chiar şi prin degenerarea retorică”. Acum trăim în „noul fascism”, care „este cu totul altceva – nu mai face nicio deosebire: el nu este umanisto-retoric, ci americano-pragmatic”. Care este scopul său? „...reorganizarea şi omologarea brutal-totalitară a lumii” Este vremea „noii puteri consumiste şi permisive” care „şi-a dus la limita extremă singura sacralitate posibilă: sacralitatea consumului ca rit şi, desigur, a mărfii ca fetiş”. 

Pier Paolo Pasolini – Scrieri corsare (Ed. Polirom, 2006)