În „vechiul fascism” (de
pe la mijlocul veacului XX) ţi se permitea „să faci distincţii, chiar şi prin
degenerarea retorică”. Acum trăim în „noul fascism”, care „este cu totul
altceva – nu mai face nicio deosebire: el nu este umanisto-retoric, ci americano-pragmatic”.
Care este scopul său? „...reorganizarea şi omologarea brutal-totalitară a
lumii” Este vremea „noii puteri consumiste şi permisive” care „şi-a dus la
limita extremă singura sacralitate posibilă: sacralitatea consumului ca rit şi,
desigur, a mărfii ca fetiş”.
Pier Paolo Pasolini – Scrieri corsare (Ed. Polirom, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu