Cenuşăreasa

"Nu există criză care să nu vină cu o îmbogăţire."

***

"Să nu ne smintim de lucrurile care vin, că lucrurile sunt, nevăzut, în mâinile lui Dumnezeu. 

Şi Dumnezeu Îşi face lucrul Lui în istorie şi puterea Lui este înfricoşător de gingaşă."

***

"Esenţial trăită, Ortodoxia este descoperirea firii omului, este devenirea întru fiinţă. Dacă n-aş fi trăit Ortodoxia ca un convertit, poate că n-aş fi putut niciodată să o văd în frumuseţea ei strălucitoare, 

drept singurul adevăr al istoriei."

***

"Ortodoxia este ca un fel de Cenuşăreasă. Îmi amintesc vag – nu mai ţin minte contextul – de o poveste cu trei surori, cărora, atunci când au terminat nu ştiu ce să facă la o bătrână, aceasta le-a dat drept mulţumire să se ducă în pod şi să aleagă din cele trei lăzi de acolo pe care o voiau. Prima şi a doua au luat lăzile cele mai mari şi mai frumoase; cea mică, smerită, a luat pe cea mai urâtă şi mititică, dar aceea era plină de comori. Şi celelalte s-au păcălit, că nu era mare lucru înăuntru"

(Rafail Noica - Celălalt Noica)

Învierea ca semn

„Nici învierea din morţi a lui Hristos nu este prezentată de Biserică drept o „minune” (extremă sau supremă) – un fapt „supranatural”, inexplicabil, de readucere la viaţă a unui cadavru. Mărturiile ucenicilor lui confirmă învierea ca semn, semn al fiităţii: declarate- revelare a identităţii ipostatice a Fiului-Cuvânt al Tatălui. (...) Învierea lui Hristos ca „minune” ar trimite la o nouă religie, învierea ca semn trimite la un nou mod de existenţă. Acest mod îşi propune să îl realizeze evenimentul eclezial comunal. Moartea este foarte împovărătoare, insuportabil de absurdă, o limitare existenţială a naturii umane. Şi Hristos îşi asumă în existenţa lui istorică această absurditate, moare ca să semnaleze că şi moartea poate fi trăită ca libertate a relaţiei cu Tatăl, adică drept viaţă nelimitată. Îşi asumă natura umană „până la moartea pe cruce”, unul dintre cele mai cumplite moduri de a muri. Pentru ca acest mod foarte cumplit de a muri să devină un semn al mântuirii.” (Contra religiei – Christos Yannaras, Editura Anastasia, 2012)