sâmbătă, 6 mai 2017

Românii verzi by Caragiale


Ion Luca Caragiale
Cred în continuare că Lucian Pintilie este „reîncarnarea” lui I.L. Caragiale. Nenea Iancu, dacă s-a reîntrupat, atunci îl găsim în persoana cineastului nepereche, Lucian Pintilie. Nepereche pentru niciun alt cineast român nu s-a menținut în formă atâția ani, de la cel dintâi, până la cel din urmă opus. 
Găsesc, în schița Românii verzi a lui Nenea Iancu (pe care o poți primi doar folosindu-te de simțul umorului și al ridicolului - dacă le ai activate) observații și metehne pe care le-am aflat în toate filmele lui Pintilie, fără excepție - de la Duminică la ora 6 la Niki Ardelean, colonel în rezervă. Iată câteva „principii sănătoase de interes național” la care, în schița lui I.L.C., se referă promotorul acestei nou-înființate societăți române:

„A iubi neamul românesc e peste putință din partea aceluia care nu urăște celelalte neamuri. 
Un neam nu poate avea vrăjmași în propriile sale defecte; vrăjmașii săi sunt numai și numai calitățile altor neamuri.
A iubi neamul saău e peste putință din partea aceluia care nu urăște celelalte neamuri.

Un neam nu poate avea vrăjmași în propriile sale defecte; vrăjmașii lui sunt numai și numai calitățile altor neamuri.

De aceea, un neam nu trebuie să-și piardă vremea a se gândi cum să-și îndrepteze defectele și cum să-și cultive calitățile; el are altceva mai profitabil de făcut: să le numere defectele și să le ponigrească sau d-a dreptul să le tăgăduiască altora calitățile.

Prin urmare, un neam trebuie să aibă veșnic groază de celelalte, deoarece existența unuia n-are altă condiție decât compromiterea completă a altuia.

De aci, necesitatea imperioasă a exclusivismului național celui mai extrem.

Bărbatul care are copii cu o femeie de alt neam, sau viceversa, crește la sânul lor niste monștri, cari jumătate vor iubi până la nebunie neamul în mijlocul căruia au vazut lumina, iar jumătate il vor urî cu înverșunare.

Să ferească Dumnezeul străbunilor nosștri pe orice român sau orice româncă să dea naștere la așa specimene teratologice!

Acestea sunt principiile cari ne-au călăuzit când am pus bazele noii noastre societăți.

Noua noastra societate este chemată să deștepte spiritul public național, solidarizând pe toți românii; de aceea sperăm, nu! nu sperăm, suntem siguri că toți românii – și când zicem toți românii înțelegem nu pe toți levantinii, cari se dau drept români, ci pe românii adevărați – se vor grăbi să se-nscrie împreună cu familiile lor în rândurile noastre."

După această esențială expunere de motive, ne grăbim a da aci, în strâmtul spațiu de care dispunem, câteva extracte din

STATUTELE SOCIETĂȚII „ROMÂNII VERZI”

(...)
Art. 2. Oricine poate face parte din această societate, fără deosebire de sex, de etate sau de culoare politică, dacă este român sau româncă verde.

Art. 3. Emblema societății va fi un român verde zdrobind falnic sub călcâiul său șarpele străinismului, care scrâșnește și țipă.

Cap. II
Despre datoriile membrilor societății în genere

Art. 4. Membrii de orice sex și etate ai societății „Românii Verzi” sunt datori să urască tot ce e străin și tot ce e de la străin, tot ce nu e român verde sau tot ce nu e de la român verde.

Urmează apoi mai multe articole unde se enumeră cu de-amănuntul tot ce nu este verde românesc și care trebuie sistematic respins de orice membru al societății, ca, de exemplu, sentimente neromânești, arta neromânească, idei și spirit neromânești.

Apoi:

Art. 9. Se exceptează de la această regulă capitalurile neromânești.

Statutele prevăd înființarea unui organ de publicitate al societății, cu titlul de Românul Verde, pus sub direcțiunea unui comitet de patruzeci membri, iar comitetul sub președinția eminentului meu amic, M. Ch. Rostogan.

În acest comitet nu vor putea figura, mai mult de jumatate, membrii nevârstnici.

Ziarul Românul Verde va fi redactat de toți membrii societății: fiecare membru, indiferent de vârstă sau sex, va fi dator a colabora măcar o dată la lună cu un articol de fond.

Se-nțelege de la sine ce idei e chemat să propage Românul Verde.

Mai departe, statutele arată că îndată ce societatea „Românii Verzi” va numara o sută de membri, se va declara constituită și va proceda la alegerea comitetului.

Cap. III
Despre datoriile membrilor minori ai societății

Art. 30. Membrii minori ai societății, indiferent de etate și de sex, sunt datori a fi cât se poate mai curați.

Art. 31. Ei sunt datori a asculta pe părinții lor de ambe sexe, de preferință pe acei care sunt membri activi ai societății.

Art. 32. Acei care urmeaza la școală nu pot, sub nici un cuvânt, să se joace cu conșcolari străini; ei trebuie să se joace numai cu conșcolari români verzi, de preferință cu membrii activi ai societății.

Art. 33. Membrii minori ai societății sunt obligati a obține note bune numai la profesorii români verzi, de preferință la acei cari sunt membri activi în societate.

Cap. IV
Despre datoriile membrilor de sex feminin

Art. 40. Membrele societății sunt datoare să fie virtuoase ca niște matroane române.

Art. 41. Membrele societății sunt datoare să devie bune mame române.

Art. 42. Ele sunt datoare a naște copii sănătoși după preceptul străbun: mens sana in corpore sano.

Art. 43. Membrele societății care sunt înca june domnișoare sunt datoare să se mărite numai cu români verzi, de preferință dintre membrii activi ai societății.

Art. 44. La cazul când o jună domnișoara s-ar mărita cu un român verde, care însă nu face parte din societate, este datoare a-l înscrie imediat printre membrii activi.

Art. 45. Îndata ce o membră devine mamă, ea este datoare să-și înscrie imediat copilul în societatea „Românilor Verzi”.

Art. 46. Membrele societății sunt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Reea-Silvia, ca Tiberiu, ca Cicerone, ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone etc.

Art. 47. Membrele mame sunt datoare să dea copiilor lor o educațiune maternă în limba maternă. Sub nici un cuvânt apoi, nu-i slobod să încredințeze educațiunea copiilor la alte guvernante decât românce verzi.

Art. 48. Ele sunt datoare a da singure să sugă copiilor, alăptându-i în același timp cu sentimente și idei de român verde, conform statutelor de față.

Art. 49. În cazul când un membru nu ar avea lapte, sau, întâmplător, nu i-ar fi sfârcul mamelelor perforat, sau s-ar gâdila prea tare, sub nici un cuvânt nu va putea lua o doică străină, care ar da copilului să suga lapte străin, alăptându-l în același timp cu sentimente și idei străine; ci va fi datoare să ia o doica româncă verde, de preferință o membra activă a societății.

În capitolul despre membrii de sex masculin ai societății, statutele impun aceleași obligațiuni și taților ca și mamelor, afară, se-nțelege, de obligațiunile privitoare la alăptare.

Se întelege că orice abatere de la îndatoririle statutelor atrage dupa sine: întaia oară un avertisment, a doua oară o amendă și a treia oara excluderea, în ședință plenară, a membrului vinovat din societatea „Românilor Verzi” și declararea lui ca străin de neam.

Abaterea de la îndatoririle privitoare la alăptare atrage după sine de la întâia oară pedeapsa excluderii.”

(Schița a apărut în Moftul român, în 1901, în același an când Caragiale își publica nuvela erotico-fantastică La hanul lui Mânjoală)

Cred în continuare că Lucian Pintilie este „reîncarnarea” lui I.L. Caragiale. Nenea Iancu, dacă s-a reîntrupat, atunci îl găsim în persoana cineastului nepereche, Lucian Pintilie. Nepereche pentru niciun alt cineast român nu s-a menținut în formă atâția ani, de la cel dintâi, până la cel din urmă opus. 
Găsesc, în schița Românii verzi a lui Nenea Iancu observații și metehne pe care le-am aflat în toate filmele lui Pintilie, fără excepție - de la Duminică la ora 6 la Niki Ardelean, colonel în rezervă. Iată câteva „principii sănătoase de interes național” pe care le promovează promotorul acestei nou-înființate societăți române. Aș trimite schița lui Caragiale spre lectură unor români verzi, dacă aș fi încredințat că au, îndeajuns de dezvoltat, simțul umorului și simțul ridicolului.  Așa, mă mulțumesc să las textul cui va vrea să citească și să priceapă:
„A iubi neamul românesc e peste putință din partea aceluia care nu urăște celelalte neamuri. 
Un neam nu poate avea vrăjmași în propriile sale defecte; vrăjmașii săi sunt numai și numai calitățile altor neamuri.
A iubi neamul saău e peste putință din partea aceluia care nu urăște celelalte neamuri.

Un neam nu poate avea vrăjmași în propriile sale defecte; vrăjmașii lui sunt numai și numai calitățile altor neamuri.

De aceea, un neam nu trebuie să-și piardă vremea a se gândi cum să-și îndrepteze defectele și cum să-și cultive calitățile; el are altceva mai profitabil de făcut: să le numere defectele și să le ponigrească sau d-a dreptul să le tăgăduiască altora calitățile.

Prin urmare, un neam trebuie să aibă veșnic groază de celelalte, deoarece existența unuia n-are altă condiție decât compromiterea completă a altuia.

De aci, necesitatea imperioasă a exclusivismului național celui mai extrem.

Bărbatul care are copii cu o femeie de alt neam, sau viceversa, crește la sânul lor niste monștri, cari jumătate vor iubi până la nebunie neamul în mijlocul căruia au vazut lumina, iar jumătate il vor urî cu înverșunare.

Să ferească Dumnezeul străbunilor nosștri pe orice român sau orice româncă să dea naștere la așa specimene teratologice!

Acestea sunt principiile cari ne-au călăuzit când am pus bazele noii noastre societăți.

Noua noastra societate este chemată să deștepte spiritul public național, solidarizând pe toți românii; de aceea sperăm, nu! nu sperăm, suntem siguri că toți românii – și când zicem toți românii înțelegem nu pe toți levantinii, cari se dau drept români, ci pe românii adevărați – se vor grăbi să se-nscrie împreună cu familiile lor în rândurile noastre."

După această esențială expunere de motive, ne grăbim a da aci, în strâmtul spațiu de care dispunem, câteva extracte din

STATUTELE SOCIETĂȚII „ROMÂNII VERZI”

(...)
Art. 2. Oricine poate face parte din această societate, fără deosebire de sex, de etate sau de culoare politică, dacă este român sau româncă verde.

Art. 3. Emblema societății va fi un român verde zdrobind falnic sub călcâiul său șarpele străinismului, care scrâșnește și țipă.

Cap. II
Despre datoriile membrilor societății în genere

Art. 4. Membrii de orice sex și etate ai societății „Românii Verzi” sunt datori să urască tot ce e străin și tot ce e de la străin, tot ce nu e român verde sau tot ce nu e de la român verde.

Urmează apoi mai multe articole unde se enumeră cu de-amănuntul tot ce nu este verde românesc și care trebuie sistematic respins de orice membru al societății, ca, de exemplu, sentimente neromânești, arta neromânească, idei și spirit neromânești.

Apoi:

Art. 9. Se exceptează de la această regulă capitalurile neromânești.

Statutele prevăd înființarea unui organ de publicitate al societății, cu titlul de Românul Verde, pus sub direcțiunea unui comitet de patruzeci membri, iar comitetul sub președinția eminentului meu amic, M. Ch. Rostogan.

În acest comitet nu vor putea figura, mai mult de jumatate, membrii nevârstnici.

Ziarul Românul Verde va fi redactat de toți membrii societății: fiecare membru, indiferent de vârstă sau sex, va fi dator a colabora măcar o dată la lună cu un articol de fond.

Se-nțelege de la sine ce idei e chemat să propage Românul Verde.

Mai departe, statutele arată că îndată ce societatea „Românii Verzi” va numara o sută de membri, se va declara constituită și va proceda la alegerea comitetului.

Cap. III
Despre datoriile membrilor minori ai societății

Art. 30. Membrii minori ai societății, indiferent de etate și de sex, sunt datori a fi cât se poate mai curați.

Art. 31. Ei sunt datori a asculta pe părinții lor de ambe sexe, de preferință pe acei care sunt membri activi ai societății.

Art. 32. Acei care urmeaza la școală nu pot, sub nici un cuvânt, să se joace cu conșcolari străini; ei trebuie să se joace numai cu conșcolari români verzi, de preferință cu membrii activi ai societății.

Art. 33. Membrii minori ai societății sunt obligati a obține note bune numai la profesorii români verzi, de preferință la acei cari sunt membri activi în societate.

Cap. IV
Despre datoriile membrilor de sex feminin

Art. 40. Membrele societății sunt datoare să fie virtuoase ca niște matroane române.

Art. 41. Membrele societății sunt datoare să devie bune mame române.

Art. 42. Ele sunt datoare a naște copii sănătoși după preceptul străbun: mens sana in corpore sano.

Art. 43. Membrele societății care sunt înca june domnișoare sunt datoare să se mărite numai cu români verzi, de preferință dintre membrii activi ai societății.

Art. 44. La cazul când o jună domnișoara s-ar mărita cu un român verde, care însă nu face parte din societate, este datoare a-l înscrie imediat printre membrii activi.

Art. 45. Îndata ce o membră devine mamă, ea este datoare să-și înscrie imediat copilul în societatea „Românilor Verzi”.

Art. 46. Membrele societății sunt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Reea-Silvia, ca Tiberiu, ca Cicerone, ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone etc.

Art. 47. Membrele mame sunt datoare să dea copiilor lor o educațiune maternă în limba maternă. Sub nici un cuvânt apoi, nu-i slobod să încredințeze educațiunea copiilor la alte guvernante decât românce verzi.

Art. 48. Ele sunt datoare a da singure să sugă copiilor, alăptându-i în același timp cu sentimente și idei de român verde, conform statutelor de față.

Art. 49. În cazul când un membru nu ar avea lapte, sau, întâmplător, nu i-ar fi sfârcul mamelelor perforat, sau s-ar gâdila prea tare, sub nici un cuvânt nu va putea lua o doică străină, care ar da copilului să suga lapte străin, alăptându-l în același timp cu sentimente și idei străine; ci va fi datoare să ia o doica româncă verde, de preferință o membra activă a societății.

În capitolul despre membrii de sex masculin ai societății, statutele impun aceleași obligațiuni și taților ca și mamelor, afară, se-nțelege, de obligațiunile privitoare la alăptare.

Se întelege că orice abatere de la îndatoririle statutelor atrage dupa sine: întaia oară un avertisment, a doua oară o amendă și a treia oara excluderea, în ședință plenară, a membrului vinovat din societatea „Românilor Verzi” și declararea lui ca străin de neam.

Abaterea de la îndatoririle privitoare la alăptare atrage după sine de la întâia oară pedeapsa excluderii.”


(Schița a apărut în Moftul român, în 1901, în același an când Caragiale își publica nuvela erotico-fantastică La hanul lui Mânjoală)

Simpozion Vremea Bucuriei 2017

Cu Emanuela Ciocan și Claudiu Mesaros am ajuns, pentru întâia oară, la Părintele Teofil Părăian. Am petrecut acolo un revelion cu multă zăpadă. Theodor avea, cred, vreo cinci-șase ani. Începuse pianul de câteva luni de zile.
Theodor cu Pr. Teofil - 2008
Părintele ne-a primit în chilia lui. Eu, țin minte, eram destul de stânjenit. Când am stat de vorbă față către față, în paraclisul din curtea mănăstirii de la Sâmbăta, i-am mărturisit că nu mă simțeam deloc confortabil sub patrafir. N-am găsit încă pe acel sacerdot care să-mi inspire încredere - am adăugat. Aha, a venit răspunsul Părintelui, deci tu te crezi mai presus de toți preoții? ... Cu vremea (și cu răbdarea celor din jur care au avut mai multă răbdare și minte ca mine), aveam să găsesc ceea ce - nu întotdeauna cu dreaptă socotință - căutam.
Theodor și Părintele Teofil - 2008
Claudiu și Emanuela ne-au invitat - pe mine și pe Theodor - să luăm parte la o nouă ediție a simpozionului Vremea bucuriei, organizat de Emanuela anual, în memoria Părintelui Teofil începând din 2010. Astfel, joi 11 mai 2017, la ora 19, în Aula BCUT, Theodor va interpreta la pian piese de Czerny (Studiul 7), Chopin (Valsurile 7 & 10), Andrei Stoianov (Mazurca & Tagnets), Paul Constantinescu (S-a certat cumătra gaiță cu cumătra bufniță), Yann Tiersen (Tema filmului Amelie), Yanni (Felitsa). Iar eu voi vorbi despre un documentar de scurt-metraj de Mircea Săucan (Un sul de ceară), pe care sper să-l și proiectăm pe ecranul deja familiarizat cu filmele românești de patrimoniu (aici au loc serile de cinematecă, din 2011), despre cel dintâi proiect de pop simfonic din muzica românească (Basorelief, pe muzică de Adrian Enescu și versuri de Ioan Alexandru), precum și despre evoluția filmului de autor din cinematografia românească, de la Victor Iliu (La moara cu noroc) la Cristi Puiu (Sieranevada). Așteptăm cu emoție întâlnirea cu cei interesați.