Cu un background protestant,
regizorul, scenaristul şi scriitorul Franky Schaeffer caută, în această carte, Biserica
despre care să poată spune că este „Stâlpul şi Temelia Adevărului”.
Liberalismul şi degringolada galopantă din
bisericile protestante îl provoacă pe autor să se angajeze într-o aventură
spirituală de căutare a „Bisericii adevărate”, sacramentale. Ea nu trebuie să
fie „relevantă”, ci veşnică, pentru că doar ea poate oferi „trupul şi sângele Mântuitorului”.
Pentru artistul Schaeffer
arta „distruge, zideşte şi redefineşte”, „incomodează” şi – când este de
calitate – „spune adevărul” şi „este interesată de orice”. La fel ca Biblia, arta
„nu este definită de o perioadă istorică anume” şi explorează „imoralitatea şi
imortalitatea”. Asemenea lui Hristos, „arta vine către păcătoşi, într-o lume
imperfectă” şi doar „cei care se consideră perfecţi nu iubesc arta”. Arta este „materială
şi totuşi veşnică”, „oglinda lumii”,
„puntea dintre trup şi suflet”. Dimensiunea creştină din arta americană este
pentru autor o „întoarcere la sentimentalismul ce confundă virtutea cu
gingăşia”. În lumea artelor însă nu ar trebui să fie nicio deosebire între
subiectele „laice” şi cele „religioase” pentru că
„realitatea, ca şi Dumnezeu, este una”. Creştinii, spune el, ajung la artă doar
„în lumea mare” din afara „ghetoului creştin”. Ideea de a produce „artă
creştină” (muzică, literatură, teatru, film) – aşa cum o înţeleg fundamentaliştii
şi evanghelicii de azi („ucigaşii artelor”) – este deci o aberaţie.
Slujirea
liturgică în biserici, crede Schaeffer, nu ar trebui înlocuită cu trupe amatoare
de mimi, ghitarişti sau de dans modern. Biserica este „păzitoarea sufletelor
noastre şi a anumitor adevăruri ce nu pot fi negociate”. Ea trebuie doar să
propovăduiască Evanghelia prin cuvânt şi faptă. Creştinul căutător de adevăr
din ziua de azi nu trebuie considerat o „ciudăţenie mistică”. El e un om în
carne şi oase care mai bine înjură când, neatent, se loveşte la degetele de la
picioare, decât să spună din vârful buzelor „Doamne ajută!”.
Evanghelismul şi fundamentalismul pietist,
catolic sau (neo)protestant, au compromis – afirmă Schaeffer – creştinismul. Nu
e de mirare că lumea îl consideră acum absurd: aşa şi este. La capătul quest-ului său întru Adevăr, Schaeffer a
îmbrăţişat Ortodoxia pentru paradoxul şi tainele ei. Volumul imediat următor, Dancing Alone. The Quest for Orthodox Faith
in a World of False Religions, este continuarea odiseii în mediul ortodox
american, la fel de pestriţ.
. 
