Andrei Tarkovski:
„Pentru mine iubirea este manifestarea supremă a înţelegerii mutuale pe care
reprezentarea actului sexual n-o exprimă. De ce să nu mergem în acest caz să
filmăm pe câmp, unde taurii încalecă vacile? Toată lumea se gândeşte astăzi că
avem de a face cu cenzură dacă nu se vede „amor” pe ecran. În realitate, nu
este iubirea cea care este arătată, ci actul sexual. Acest act sexual este
pentru fiecare, pentru fiecare cuplu, ceva unic. Atunci când este pus în film,
este opusul.”
Andrei Rubliov |
Antoine de
Baecque: „Numai câteva secvenţe poartă la Tarkovski amprenta unirii iubiţilor
căci, cel mai adesea, aceste fragmente amoroase sunt uitate şi dorinţa
stăpânită. ... Tarkovski alungă căldura trupurilor, această căldură născută din
dorinţă, apoi din plăcere. ... Refuzând plăcerea şi contactul carnal, cineastul
nu este câtuşi de puţin insensibil mesajului de tandreţe. În acest fel se
detaşează în universul său câteva secvenţe unde apare unirea fiinţelor. Atunci,
motivul dominant este cel al elevaţiei care figurează iubirea carnală. Cea mai
mare parte a cineaştilor arată actul de amor prin apropierea trupurilor. Tarkovski
nu cunoaşte decât elevaţia, ca şi cum structura verticală (foarte semnificativă
este singura care poate da seamă despre tandra unire a două fiinţe.”
Oglinda |
Costion
Nicolescu: „Aş numi mai degrabă plutire decât levitaţie ceea ce se întâmplă în
filmele lui Tarkovski (Solaris, Oglinda, Nostalghia, Sacrificiul). Căci nu simţim
şi nu spunem noi când iubim cu adevărat şi curat, desăvârşit, că parcă plutim
de fericire?”
Solaris |