Hip-hop flavour

Descopăr – datorită unui amic mai tânăr – un o melodie contemporană, încadrabilă, înţeleg, în zona hip-hop underground: „Alchimia luminii”. Fenomenul rap, în general, înseamnă protest, contestare, tiflă. Dar, ascultând piesa, constat că hopper-ul (Cedry2k) nu transmite atât o stare de lehamite faţă de sistem (care nu-i „carnivor”, ci „vegan” şi „tre’ să fiarbă legume”) şi oamenii politici (care îl „seacă, pe bune / cum se ceartă pe sume / lăsând demoni în costume”), cât un îndemn la exersarea discernământului. Căutarea „luminii divine” – în „Babelul cu şapte miliarde de dialecte”, al „ritualurilor păgâne”, al „cutumelor nebune” ce „insuflă frica de lume” şi al falselor lumini „de la forţe oculte” care-s „mare-nşelăciune” – este pentru el chiar sensul vieţii pe care ar dori să-l deprindă cei afundaţi într-o stare „de joacă, de glume, de lene-n vene şi-n gene” -  „victime” ce „vor doar să petreacă”. Potenţialul ascultător este trimis la învăţătura Sfinţilor Părinţi (care „chiar au trăit Scriptura”, „ne-arată căi drepte” şi „ne-arată noi trepte”), la „datina care face mai mult ca platina”. Cântăreţul hip-hop s-a lămurit („pentru mine, în sfârşit, e clar ca lacrima / că nu-i luminat un suflet care păstrează patima”) şi îndeamnă la metanoie, la păstrarea „esenţei”, la exersarea vederii cu inima a Cuvântului (ce „egalează cu zero tot tezaurul”).

***

Sunt, mărturisesc, uluit de limbajul (şi mesajul) vehiculat în această cântare sapienţială ce vorbeşte de alegerea şi înţelegerea „corectă” a „realităţii”, amintind de vocea Ecclesiastului. Nu ştiu ce impact are asupra tinerilor (cărora – prin însuşi ambajajul sonor – e de presupus că se adresează, în principal) acest imn hip-hop închinat „luminii divine” din om, însă mă tem că, pentru decodificarea lui, de mare ajutor ar fi un dicţionar (ori o bibliotecă) şi, mai ales, o minte îmbisericită. Altfel nu văd cum generaţia hip-hop ar putea înţelege semnificaţia (şi mai ales conotaţia) unor cuvinte ca: „datină”, „cruce”, „genune”, „Saul”, „Sfinţii Părinţi”, „Împărăţie”, „Minotaur”.

 

Ar tre' să ne lăsăm ghidați de torțe, că-s multe,
Dar lumina n-are forță, că-i de la forțe oculte,
Așa că bâjbâim în beznă, căutând scânteia
Da' ochii sufletului rămân închiși. Ne ține ideea
Că sistemu-i carnivor, se pregătește să te consume
Doar că regimu-i vegan, tre' să fiarbă legume
Si, victimelor le arde doar de joacă, de glume,
Parcă vor doar să petreacă. Mă seacă, pe bune,
Cum se ceartă pe sume, lăsând demoni în costume
Să-i îndrume rațiune spre genune, să-i îngâne-n,
Ritualuri păgâne și-alte cutume nebune
Ce iau oameni din cătune și din suflete rugăciune.
Li se spune să măsoare lumina-n vas și lumen,
Da' orice nu-i lumină divină e mare înșelăciune.
Îți insuflă frica de lume
Ca un șarpe ce-ți pune presiune pe carotide pecial ca să te sugrume.
Prezentu-i inestimabil,
Stimabil atâta că viitorul a venit insesizabil și inevitabil.
Toți simțim schimbarea, însă nimeni n-o susține
Fiindcă teama-i chiar mai mare decât pericolul în sine.
Vărsai lacrimi odată,
Păcat de haina-ți imaculată
Ce-acuma-i ca de sânge pătată
Cu mândria ce i-a făcut și pe îngeri să cadă
Și-i împiedică și pe oameni să mai urce spre Tată.

[REFREN]
Poți să-ncalci legile sau poti fenta procedura,
Dar nu strica natura și nu denatura învățătura
Și tâlcuirile celor care chiar trăit Scriptura,
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Înimilor întelepte ca să ne deștepte.
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte.
Ține de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În babelul cu șapte miliarde de dialecte.

Și-ar tre' să ne lăsăm ghidați de sfinții părinți
Dar ne mințim ipocriți, de-aia ne simțim istoviți,
Și loviți, și răniți, și goliți, și goniți,
De-atâta slavă deșartă și dragoste de-arginți.
Lene-n vene-n gene, temeri moderne de semeni, probleme,
Vedem semne dar pesemne vrei să credem că-i devreme.
Și, renunțăm la cruce
Și, ne-ndopăm cu râncet
Și, le-adăpăm cu sânge
Și, ne-mărâm cu dulce.
Da', pentru mine-n sfârșit, e clar ca lacrima,
Că nu-i luminat un suflet care păstrează patima.
Păstrează datina ca face mai mult ca platina
Păstrează esența sau degeaba pui cratima.
Cu ochii vezi aurul,
Cu inima vezi cuvântul lui Dumnezeu egalând cu zero tot tezaurul
A cărui strălucire îți ia vederea ca lui Saul,
Închizându-te într-un labirint ca Minotaurul.
Întelegi, omule bun? Ești mic și trecător
Sărmană efemeridă, da' amintește-ți c-o să mori.
Fără slavă sau glorie, că nu-ți aparțin ție,
Așa că lasă-le-nainte de-a pleca spre-mpărăție.
C-adevărata bogăție-e imposibil de exprimat de scriitori,
Imposibil de estimat de cercetători.
De-aia vezi realitatea din mediul înconjurător,
Dar simți că în spatele ei se ascunde un alt adevăr
Și...

[REFREN]
Poți să-ncalci legile sau poti fenta procedura,
Dar nu strica natura și nu denatura învățătura
Și tâlcuirile celor care chiar au trăit Scriptura,
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Inimilor întelepte ca să ne deștepte.
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte.
Ține de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În babelul cu șapte miliarde de dïalecte.