La operă, la operă, ce mai capodoperă!...

Carmen (Opera Timișoara, stagiunea 2016-2017)

Cu vreo zece zile în urmă am fost la Filarmonică pentru Suita Carmen de Bizet / Scedrin, pe care am descoperit-o în timpul liceului. De data asta avea la percuție și marimba. A fost la fel de dinamic-spectaculoasă. Apoi am văzut că opera lui Bizet (fără orchestrația ritmată a lui Scedrin) va avea premiera la Opera Timișoara în regia modernă a lui Silviu Purcărete, scenografia lui Dragoș Buhagiar și conducerea muzicală a lui David Crescenzi (Italia). N-am stat pe gânduri, am luat patru bilete și am așteptat seara premierei. A fost și pentru Ioan o premieră întâlnirea cu sala Operei. În pauză ne-am întâlnit cu Robert Șerban. Era la o masă cu compozitorul Remus Georgescu și le-a smuls o sticlă de apă plată. Robert nu s-a supărat și i-a desfăcut-o. Îi sunt dator o apă. Iar Ioan va trebui să învețe să ceară voie și să mulțumească...
Montarea lui Purcărete a fost la fel de surprinzătoare ca și Danaidele, Orestia, Fedra, Cumnata lui Pantagruel, Gianni Schicchi sau Faust. (Nu vreau să-mi amintesc de Undeva la Palilula pe care ar trebui să-l revăz cândva.) Niciun moment de plictiseală. Carmen și Don Jose bătrâni, ca niște fantome, se plimbă prin scenele în care apar Carmen și Don Jose și Escamillo tineri. Punerea în scenă e proaspătă. Elemente decupate din musical-urile tragice ale lui Bob Fosse (Cabaret, All That Jazz), din videoclipuri pop cu Genesis, din Vremea țiganilor de Kusturica și încă altele aduc la zi povestea. Escamillo poartă blugi, iar taverna are frigider modern cu doze de bere în el. Interpreții (Bogdan Zahariea, George Proca, Gabriella Varvari, Narcisa Brumar) susțin partituri solicitante și ca voce și ca mișcare scenică. Povestea lui Merrime mi-a amintit de concursul din textul deuterocanonic veterotestamentar Ezra. Acolo, participanților li se cerea să numească cel mai puternic lucru din lume. Unul spune că e împăratul, altul că e vinul, altul că e femeia (pentru care mulți își pierd capul, își nesocotesc părinții și chiar își pun viața în primejdie). Al patrulea (care și câștigă) spune că cel mai puternic dintre toți este adevărul.
La ieșire, lângă cofetăria Symphonia, ne-am întâlnit cu Vasile Șirli și soția lui, Adriana. Chiar mă gândisem la el, știind că are o colaborare strânsă cu Silviu Purcărete. L-am mai întâlnit o singură dată, la Casa George Enescu, în ziua când Adrian Enescu urma să fie incinerat. Și de data aceasta știa (de pe facebook și you tube) despre activitatea de pianist în devenire a lui Theodor și i-a urat sporire bună în continuare. Iar Theodor îi știe, la rândul său, muzicile încredințate Grupului „Song”, Mirabelei Dauer, Didei Drăgan, Angelei Similea și lui Tiberiu Ladner.