 |
| Umbrele strămoşilor uitaţi – un film-poem de Serghei Paradjanov |
O bisericuţă
într-un sat de huţuli (subgrup etnic ucrainean ce trăiește în Bucovina,
Maramureş). O slujbă duminicală. Norodul, cu mic, cu mare, ia parte la
praznic. Merge şi micuţul Ivan cu părinţii săi. În chiar faţa bisericii, e
iarmaroc. Sunt negustori şi măscărici. Unul din ei pare posedat şi caută să-l
sperie pe copil cu giumbuşlucurile sale. Mama îşi apără pruncul şi-i fereşte
privirea, acoperindu-i ochii de arătarea nedorită: „Nu te uita la el. Are
minţile rătăcite!” Câteva clipe mai târziu, ajuns în incinta bisericii, copilul
– ce pare încă nefamiliarizat cu reprezentările iconografice – zăreşte un chip ce
seamănă teribil cu măscăriciul pe care tocmai l-a întâlnit. Îşi întreabă atunci
tatăl: „Acela e Satana, tată?” Răspunsul tatălui vine numaidecât: „Nu-l găseşti
pe Satana în biserică. Satana e printre oameni.”
