duminică, 19 august 2012

Never a dull moment


Cam aşa ar trebui să fie: 
Precum mortul nu mănâncă, aşa şi smeritul nu poate să osândească pe alt om, 
chiar dacă l-ar vedea închinându-se la idoli.”  
(Avva Longhin, Dicţionar filocalic
Nici nu se poate altfel. Doar că, în lipsa smeritei cugetări (ce rămâne un ideal), osândim (la modul real, cu mintea, cu vorba sau cu fapta) pe cei care ni se pare că se închină la idoli. Dar ce înseamnă idoli şi închinare la idoli? Într-un anumit sens, idolii sunt cei care nu ne dau pace şi nu ne lasă să ne plictisim. Lupta cu închinarea la idoli ar puta fi antidotul la plictiseală. Şi pentru că sunt atât de mulţi (legiune”), n-ar trebui să avem (cum spune titlul unei comedii americane din anii 60) „niciun moment de plictiseală”...
 
(în imagine: Dan Voinea – Iertare)