O legendă bulgărească (povestită în filmul Raliței Petrova, Bezbog) spune că, pe timpul ocupației otomane, niște
săteni s-au refugiat pe culmile unui munte, nădăjduind că vor fi mai aproape de
Dumnezeul din ceruri și, astfel, vor fi ocrotiți. Turcii însă i-au nimicit. De
atunci, muntele respectiv se numește Bezbog (Fără Dumnezeu). Există, în Solaris, câteva secvențe
în care camera directorului de imagine Vadim Iusov se apropie de fereastra navei spațiale și
ecranul e atunci cuprins cu totul de întunecime. Preț de câteva clipe, spectatorul
se confruntă cu hăul absolut, cu nimicul, cu absența apăsătoare cât o veșnicie.
Atâta doar că, pe nava spațială din S.F.-ul tarkovskian, Kris a adus cu el și icoana Sfintei Treimi de
Rubliov. O tăcere deplină e și în Zona din Stalker – atunci când nu se aude câinele
schelălăind sau când nu zboară câte o pasăre ce vine dinspre și se duce înspre
nicăieri. În fond și la Tarkovski cerul e absent (nu l-a filmat nici în Rubliov,
decât atunci când se reflecta în bălțile de pe Pământ), nu e populat de o
„ființă supremă”. Dar taina rămâne. „Zeul absent” încarcă personajele
tarkovskiene cu un jind, cu o dorire – după uitata civilizație liturgică – dătătoare
de o fericire amară. Preferabilă, precizează femeia Călăuzei, unei „vieții
cenușii și triste”. Bucuria e un dar, nicidecum o obligație. Cei care acuză „absența zeului” și „impostura” sacerdotului care continuă lucrarea divino-umană, pe pământ, a Dumnezeului-Om, nu sunt nici propagatori de blasfemie, nici pricină de sminteală. Despre cei ce nu (mai) cred, tot femeia Călăuzei spunea: „Ar trebui să ai milă față de ei!” Milă (deci com-pasiune, împreună pătimire), nu silă. Cu adevărat important e cu totul altceva: ce anume construiești, ce anume cultivi tu, cel care spui că te hrănești din cerul ce doar pare gol, din zeul ce doar pare absent. Cum ar spune Cuviosul Siluan Atonitul, nu iadul (în care - vrem nu vem, ne e dat să ne ținem mintea) contează, nu el ne definește, ci nădejdea pe care o avem, pe care ne străduim să n-o pierdem, s-o înmulțim chiar. Stalker: „Totul depinde de noi, nu de Zonă!”
