Fiind pentru întâia oară spectator la Ceau Cinema, în a treia zi a festivalului timișorean aflat la a patra ediție (și căruia îi doresc viață lungă!) am ajuns - cu Ioan - la patru filme. Mai întâi, la un matineu, unde Ioan s-a bucurat de Viața mea de dovlecel.
 |
| Viața mea de dovlecel |
În centru ne-am întâlnit cu Peter și Andreea care, în urmă cu vreo cinci ani, ne-au ajutat să proiectăm niște filme germane clasice la cinemateca de la BCUT. Am mers cu ei la cinema Timiș unde urma să înceapă proiecția cu filmul lui Milos Forman, Balul pompierilor (1967). L-am văzut pentru prima oară într-o sală de cinema. Impactul a fost și mai mare decât la prima vizionare (de acum douăzeci de ani), pe un monitor de mici dimensiuni.
 |
| Balul pompierilor |
În Despre ospăț și oaspeți (1966) de Jan Nemec (o farsă tragică în registru kafkian, interzisă până în 1990), Big Brother e și mai prezent.
 |
| Despre ospăț și oaspeți |
În fine, ultimul film al lui Andrej Wajda, Imaginea de apoi, mi-a amintit de vorbele lui Steinhardt: „Dacă Dumnezeu e drept, suntem pierduți. Dar Dumnezeu nu e drept - DIN FERICIRE: pe Nevinovatul Iisus ăl lasă să moară pe cruce!”. Și mi-a oferit încă un motiv să cred că Wajda a fost unul dintre puținii marii regizori care au știut să îmbătrânească frumos. De fapt, să rămână forever young. And strong. În România, din cei care au fost lăsați să lucreze (deci Mircea Săucan iese din calcul), doar Lucian Pintilie a rămas evergreen.
 |
| Imaginea de apoi |
Mâine, în ultima zi de Ceau Cinema, o proiecție specială (cu filmul lui Jiri Menzel din 1985, Sătucul meu drag) la cinema-ul renovat de lux din satul Gottlob. În satul Timișoara, săli de cinema de lux ca în Gottlob găsești (în număr de - până acum - douăzeci) doar în mallurile administrate de cerberi care păzesc strașnic spectatorii de orice întâlnire cu filme ce nu intră în categoria blockbuster made in the USA, evident apărute pe piață în anul în curs. Toto ce e mai vechi de un an e deja vintage și nu mai cadrează cu repertoriul cinema-urilor de mall. Când am ieșit de la filmul lui Wajda, Ioan, cu un glas plângăcios, mi-a spus că îi e dor de bunica lui, Emilia…
 |
| Sătucul meu, drag |
