Apropierea momentului numit Crăciun ne cere, cumva, să ne supunem unei tainice metamorfoze. Să luăm ce-a fost bun din anul care se pregăteşte să expire. Să ne străduim mai mult să ne deprindem cu tăcerea atunci când – nerozi, grăbiţi, neîntregi la minte – abuzăm de cuvinte. Să desluşim limpezimile graiului ce aşteaptă să-l rostim. Nefăţarnici, din toată inima, cu îndrăzneală.
***
Sfârşitul de an are, de fiecare dată, un parfum aparte. Christmas is in the air. Dar şi obişnuita zaharisire cu Lerui-ler de către menestrelii de serviciu, de colindători travestiţi în capre, urşi etc. Şi, mai recent, cu Jingle Bells şi alte hit-uri de sezon din repertoriul anglo-saxon. În aceste zile de cumpănă şi revărsări de-a valma cu urări ce din coadă au să sune, îmi caut scăparea într-o oază de frumos cum sunt şi aceste versuri:
în focu-ncins din bucuria Ta
s-au luminat puterile din jur
şi-n loc de fiare
s-au făcut popoare
din vorbe ce sunt
ne-om clădi graiuri
ne-am îmbrăcat curat de sărbători
gura ni-e numai imne şi slăvire
pace în cer şi pace între oameni
în toţi şi-n toate pace, slavă Ţie!
(Ioan Alexandru)
