Tarkovski și icoana

Coincidență să fie sau nu difuzarea filmului Andrei Rubliov la TVR în seara de Rusalii, cu o zi înainte de Praznicul Sfintei Triemi? În fond, Tarkovski rătăcit în babilonia mass media nu e diferit de condiția icoanei bizantine (ca reprezentare a Bisericii) în bisericile ce-și zic drept măritoare, la început de mileniu trei. Tarkovski e înconjurat de filmele-drog, de filmele de „super-acțiune”, fantasy, horror, S.F. etc.; icoana e împresurată din toate părțile de tabloul religios, de portrete profane cu iz religios, de picturi ce cultivă anecdoticul și redau „cotidianul”, că doar am ieșit din „întunecimea” de Ev Mediu, ne-am luminat și noi de la „descoperirile științifice”. Vorba Primarului (Doru Ana) din Ultima zi: „Acum avem Animal Planet, Discovery, National Geographic, nu mai trăim în Epoca de Piatră...” Tarkovski și icoana. Mereu în ofensiva non-conformismului, mereu dincolo de modă. Andrei Rubliov - filmul prin care arta a șaptea își justifică statutul de artă. Dar el, filmul lui Tarkovski, nu e „artă pentru artă”, ci o mărturie a unui foarte special cineast pătruns de o foarte profundă conștiință eclezială. La fel cum icoana nu e nici ea „artă pentru artă”, ci însăși imaginea transfigurativă a Bisericii. Plămada opusurilor tarkovskiene, la fel ca plămada icoanei, este gândirea eclezială. Câtă vreme mai exsită deopotrivă filmele lui Tarkovski și icoana e semn că Biserica Sfintei Treimi, născută în ziua de Rusalii, nu s-a prăbușit.

Andrei Rubliov