Biserica Sf. Gheorghe din centrul Bucureştiului: frescă proaspătă (realizată în urmă cu câţiva ani) şi un pangar dintr-ul cu totul alt „film”. Nu altfel stau lucrurile în biserica mănăstirii Radu Vodă. Ne e dor de biserica Grigore Palama...După turul bisericilor ne-am oprit (noi patru, Lamia, Petre, Dan şi Marius) pe o terasă în Lipscani. Apoi am schimbat-o pe un loc mai select: eleganta terasă în aer liber de la Curtea Domnească. Toată larma şi vânzoleala au rămas pe străduţele Lipscanilor. Am rămas acolo până pe la miezul nopţii, bucurându-ne de oaza de linişte şi verdeaţă pregătită de gospodarii acelui local. Şi am închinat un pahar de bucurie în cinstea celor zece ani trecuţi de la cununia noastră într-un sătuc pe malul lacului Surduc. Dintre cei prezenţi atunci acolo (când a trecut vremea?) era cu noi doar Dan. Am început să spun invitaţilor noştri motivul pentru care ne-am adunat, iar Theodor mi-a luat vorba din gură şi a săvârşit comunicarea într-un fel care ne-a emoţionat pe toţi, mai ales pe Lamia. Pe Ioan abia într-un târziu am reuşit să-l adorm. L-am luat brusc de lângă marsupiul maică-sii şi a urlat ca din gaură de şarpe până am ajuns pe „bulevard”. S-a potolit subit când a dat de forfota străduţelor ticsite de muşterii, de coveruri live după cunoscute hit-uri pop-rock. L-am readus printre noi şi a adormit când l-am pus în cărucior.
P.S. Monahul, prin telefon, ne-a urat să apucăm să ne vedem strănepoţii.
