„Un călugăr din
vechime se îndrăgosteşte de fiica unui păgân. Păgânul, fanatic, îi spune că va
trebuie să renunţe nu numai la monahism, ci şi la creştinătate dacă vrea să-i
dea fata. Şi va trebui să semneze actul de renunţare cu propriul sânge. Monahul
cedează, iscăleşte. Curând după aceea moare. Demonul se înfăşţişează în faţa
Dreptului Judecător şi cere – sigur de sine – sufletul apostatului. Domnul,
care ştie neştiutele chinuri sufleteşti ale apostatului, respinge cererea
diavolului care, uluit, exclamă: „Dar s-a lepădat de Tine.” „S-o fi lepădat el
de Mine,”, răspunde Iisus. „Eu de el însă nu.”” – o istorie din Pateric relatată de Nicolae Steinhard în
Dumnezeu în care spui că nu crezi.
Scrisori către Virgl Ierunca (1967-1983), p. 197. Şi, adaugă Steinhardt:
„În cazul „creştinilor fără voie” şi „creştinilor care nu ştiu că sunt
creştini”, verbul cuvenit este „a crede”. Ei – de bună credinţă – cred că nu
cred şi nu ştiu că Celălalt le face „credit”. Ei nu ştiu ce sunt, mais Dieu – o dau pe franţuzeşte – sait reconnaître les Siens [dar Dumnezeu
Şi-i recunoaşte pe ai Săi]”.
Hristos Pantocrator
