Adrian Enescu, co-autor - prin Muzica sa - la mai multe
filme româneşti de referinţă din anii 70, 80 (Tănase Scatiu, seria Ardelenilor, Bietul Ioanide, Concurs, Faleze de nisip, Dreptate în lanţuri, Semnul şarpelui, Sfârşitul nopţii, Să mori rănit din dragoste de viaţă, Adela, Pas în doi etc.), când muzica, alături de imagine,
montaj, scenografie etc., era un personaj "cu drepturi egale" în
construcţia filmului, este distins cu Premiul pentru întreaga carieră (65 de
filme, conform imdb), la TIFF 2013. Creaţia sa numără o serie de proiecte
discografice insolite: Basorelief-ul (poem pop simfonic) pe versurile lui Ioan
Alexandru, LP-uri synth-pop-dance cu un sound distinct şi ... occidental, două LP-uri
cu muzică electronică (Funky Synthesizer). La acestea se adaugă muzică de
teatru, balet şi TV, jazz, muzică ambientală şi muzică simfonică de concert încă inedită (needitată),
orchestraţii pentru artişti renumiţi din ţară şi străinătate ş.a.
Pentru mine, muzica lui Adrian Enescu - mai ales cea pe care am descoperit-o cu uimire şi bucurie în adolescenţă - rămâne o călăuză spre "marea nuntă din vechime". Aşa cum spun şi versurile lui Ioan Alexandru din LP-ul său de debut (1977): "îl văd pe cântăreţ în zori de zi / cum îşi aprinde lampa de la stele / într-un potir de argint sufletul său / e dus în slăvi şi ţine loc de ele..."
Pentru mine, muzica lui Adrian Enescu - mai ales cea pe care am descoperit-o cu uimire şi bucurie în adolescenţă - rămâne o călăuză spre "marea nuntă din vechime". Aşa cum spun şi versurile lui Ioan Alexandru din LP-ul său de debut (1977): "îl văd pe cântăreţ în zori de zi / cum îşi aprinde lampa de la stele / într-un potir de argint sufletul său / e dus în slăvi şi ţine loc de ele..."
 |
| Adrian Enescu - 1970s |
