„Ceea ce mă
îngrozeşte nu-i faptul că judecata lui Dumnezeu e aspră şi inexorabilă;
Dumnezeu e blândeţe şi dragoste şi nu ne poate fi teamă de a-I încredinţa
soarta noastră; ceea ce mă îngrozeşte este că libertatea aceasta îmi e
încredinţată mie însumi. Nu mi-e frică de ceea ce Dumnezeu va face din mine, ci
de ceea ce voi putea face eu însumi din mine. Sentinţa pe care sufletul o
pronunţă asupra sa însuşi, asupra neputinţei sale de a proclama viaţa veşnică
este aceea care mă umple de spaimă. Pe scurt, iadul nu înseamnă că omul a
încăput pe mâinile lui Dumnezeu, ci că e pe veci predat lui însuşi.” (Nicolae
Berdiaev)
 |
| Alexander Soloniţîn Stalker (Andrei Tarkovski, 1979) |
