Berdiaev despre iad

„Ceea ce mă îngrozeşte nu-i faptul că judecata lui Dumnezeu e aspră şi inexorabilă; Dumnezeu e blândeţe şi dragoste şi nu ne poate fi teamă de a-I încredinţa soarta noastră; ceea ce mă îngrozeşte este că libertatea aceasta îmi e încredinţată mie însumi. Nu mi-e frică de ceea ce Dumnezeu va face din mine, ci de ceea ce voi putea face eu însumi din mine. Sentinţa pe care sufletul o pronunţă asupra sa însuşi, asupra neputinţei sale de a proclama viaţa veşnică este aceea care mă umple de spaimă. Pe scurt, iadul nu înseamnă că omul a încăput pe mâinile lui Dumnezeu, ci că e pe veci predat lui însuşi.” (Nicolae Berdiaev)

Alexander Soloniţîn Stalker (Andrei Tarkovski, 1979)