Om bogat, om sărac

Tânărul bogat din parabola evanghelică Îi spune Mântuitorului că a păzit din pruncie toate poruncile, că stă bine cu împlinirea decalogului. Atunci află de „bonus” („Ce-mi mai lipseşte”), căci Iisus îi spune: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.” Dar tânărul pleacă întristat, „căci avea multe avuţii”.   

Constantin Noica (în Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru): „Revoluţia aceasta [comunistă] e, în ultimă instanţă, în favoarea bogatului, iar nu a săracului, căci bogatului i se ia bogăţia, ceea ce nu e mare lucru, iar săracului i se ia idealul de îmbogăţire. Un om frustrat de ideal – ceea ce la acest nivel înseamnă sens de viaţă – este desfiinţat, într-un fel. Între timp, cel care posedase şi fusese alienat prin posesiune se poate uneori simţi reinvestit ca om, reînfiinţat.”  

Dar

În vie, la socrii lui Nae, am pus de-un grătar (în mod extra-ordinar am făcut pogorământ) şi-am ascultat – la iniţiativa lui – plăci de picup. În miez de noapte ne-au cântat Doina Badea, Angela Similea, Anda Călugăreanu şi Corina Chiriac. Pe aceasta din urmă am pus-o să cânte şi melodia lui Marius Ţeicu, Mama, doar mama. Tocmai intram în a treia zi de Răpciune, când mama ar fi împlinit 72 de ani. Ea trăieşte acum prin mine, prin noi. Restul e tăcere.

De ziua mamei – coincidenţă? întâmplare? – Filarmonica Banatul a programat (a doua oară în acest an; de 1 aprilie – ziua lui Ioan – a fost prezentat în primă audiţie la noi în oraş) Domino – Concertul lui Adrian Enescu pentru percuţie şi orchestră scris pentru Zoli Toth şi dirijat de  Radu Popa. (Cadoul Filarmonicii? Al mamei? Al compozitorului?)