Topuri de cărți pe facebook. Zece cărți cu „oh” și „ah”. Numai zece? Nu-mi place ideea. Să zicem, atunci, zece momente, zece nume. Așa mai merge.
Cu ce să încep? Cu Dostoievski (
Crimă și pedeapsă, Idiotul, Frații Karamazov, Demonii, Adolescentul, Jurnalul, Oameni sărmani, Amintiri din subterană, Întâmplări din Casa Morților), Nicolae Steinhardt (
Jurnalul fericirii, Dăruind vei dobândi, 365 întrebări pentru Nicolae Steinhardt, Dumnezeu în care spui că nu crezi, Monologul polifonic, Critică la persoana întâi), Alexander Soljenițîn (
Arhipelagul Gulag, Casa Matrionei), Cinghiz Aitmatov (
O zi mai lungă decît veacul; Eșafodul; Geamilia; Plopșorul meu cu băsmăluță roșie; Cocorii timpurii; Vaporul alb; Adio, Floare Galbenă!; Ogarul cenușiu de la malul mării; Ogorul mamei; Stigmatul Casandrei), Cervantes (
Don Quijote), Michel Tournier (
Vineri sau limburile Pacificului), Ion Budai Deleanu (
Țiganiada), Mihai Eminescu (
Scrisorile, Glossa), Lucian Blaga (
Poemele luminii), Constantin Noica (
Rugați-vă pentru fratele Alexandru, Jurnalul filozofic, Jurnal de idei, Cuvânt împreună pentru rostirea românească, Devenirea întru ființă).
Nu pun la socoteală
Sfânta Scriptură, că e Cartea Bisericii. Citirea și trăirea ei se cuvine a fi făcute în Biserică. De fapt, toate cărțile enumerate, plus încă altele, mi-au netezit și îmi netezesc drumul spre spațiul și timpul „perspectivei inverse” din icoană. Care, la rândul ei, este imaginea Bisericii. N-am inclus nici
Patericul, nici
Filocalia, oarecum din aceleași motive. Și - din alte motive - cărțile lui James Joyce (
Oameni din Dublin, Portretul artistului ca tânăr, Ulise), care m-au uluit și încântat în adolescență.
 |
| F. M. Dostoievski |
 |
| Nicolae Steinhardt |
 |
| Alexander Soljenițîn |
 |
| Cinghiz Aitmatov |
 |
| Miguel de Cervantes |
 |
| Ioan-Budai Deleanu |
 |
| Mihai Eminescu |
 |
| Lucian Blaga |
 |
| Constantin Noica |
 |
| Michel Tournier |
