DE LA FELLINI LA ANTONIONI VIA WENDERS. Cinemateca din Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” din
Timişoara continuă seria proiecţiilor cu filme reprezentative din
cinematografia italiană. În luna octombrie 2013 vor fi prezentate încă trei filme:
8 octombrie ora 18 Otto e mezzo / 8 ½ (1963) un film de Federico Fellini cu
Marcello Mastroianni, Anouk Aimée, Claudia Cardinale, Sandra Milo. Premiul
Oscar 1964 pentru costume şi pentru cel mai bun film străin. „Singurătatea în
doi sau în mai mulţi atinge în 8 ½ paroxismul.
Obsedat de amintiri din copilărie pe care nimeni nu i le poate împărtăşi,
chinuit de aspiraţia spre perfecţiune pe care nimeni nu i-o poate satisface,
sfâşiat între dorinţele sufletului şi cele ale trupului, obligat să trăiască într-o
lume zgomotoasă şi acaparatoare din care nimeni nu-l poate smulge, Guido este
iremediabil singur. Cu cât se vorbeşte şi se forfoteşte mai mult în jurul său,
cu atât izolarea lui este mai mare” (Cristina Corciovescu). Ochelarii pe care
Mastroianni îi împinge din când în când cu un gest discret pe vârful nasului
(corespondentul aparatului de auzit al lui Truffaut din Noaptea americană, realizat
câţiva ani mai târziu) sunt semnul trecerii din cotidian în imaginar,
din banal în fantezie, în lumea unde puritatea ia chipul Claudiei Cardinale,
unde femeile sunt ţinute cu biciul, iar criticii sunt condamnaţi la
spânzuratoare. Este lumea interioară par excellence a magicianului
Fellini.
22 octombrie ora 18 Prova
d’orchestra / Repetiţie cu orchestra (1978) un film de Federico Fellini cu Balduin
Baas, Clara Colosimo. „Membrii unei orchestre simfonice se adună într-o capelă de
secol XIII despre care se spune că are o acustică desăvârşită. De faţă sunt şi doi membri ai sindicatului muzicienilor şi
câţiva reporteri TV care intervievează instrumentştii şi filmează repetiţia. Pe
măsură ce muzicienii vorbesc despre instrumentele lor, îşi dezvăluie
individualismul şi neseriozitatea. Când apare dirijorul neamţ, repetiţia începe. După o serie de încercări
nereuşite, de pasaje interpretate greşit, orchestra ia o pauză. Dirijorul
discută despre arta sa, iar apoi este înlăturat de muzicienii rebeli. Repetiţia cu orchestra este ultimul film
pentru care a scris muzică Nino Rota. Parabola lui Fellini poate fi luată drept
un comentariu la adresa haosului politic din Italia sau o reflecţie asupra
condiţiei umane, asupra limitelor libertăţii individuale.” (Frederic Brussat)
29 octombrie ora
18 Al di là delle nuvole / Dincolo de
nori (1995) un film de Michelangelo Antonioni şi Wim Wenders cu Fanny
Ardant, John Malkovich, Sophie Marceau, Vincent Perez, Jean Reno, Marcello
Mastroianni, Jeanne Moreau. Premiul FIPRESCI la Festivalul de la Veneţia, 1995,
Premiul David di Donatello 1996 pentru cea mai bună imagine (Alfio Contini). „Sigur
că, dacă Antonioni ar fi făcut numai filme ca acesta din urmă, el n-ar mai fi
intrat în istorie. Despre ce e vorba? Despre patru „poveşti de dragoste”,
legate între ele prin personajul unui regizor (John Malkovich), care, ca într-un
fel de „jurnal mintal” caută subiecte, caută personaje, caută viaţă (este
„liantul” regizat de Wim Wenders). … Un singur episod mi s-a părut la înălţimea
lui Antonioni: un tânăr remarcă o fată, pe stradă, o figură de o limpezime
şocantă, o urmăreşte, fata intră într-o biserică, tânărul rămâne şi el la
slujbă, aţipeşte, se trezeşte în biserica pustie, aleargă pe străzi, o
regăseşte pe fată, o conduce acasă, la despărţire o întreabă dacă se mai pot
întâlni a doua zi. „Mâine intru la mănăstire”, îi răspunde, din uşă, fata cu
figură luminoasă. Sfârşit.” (Eugenia Vodă)
DISTRIBUIE DACĂ-ŢI PLACE
Intrarea liberă
Selecţia şi prezentarea filmelor: Marian Sorin Rădulescu
