vineri, 27 septembrie 2013

De la Fellini la Antonioni via Wenders

DE LA FELLINI LA ANTONIONI VIA WENDERS. Cinemateca din Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” din Timişoara continuă seria proiecţiilor cu filme reprezentative din cinematografia italiană. În luna octombrie 2013 vor fi prezentate încă trei filme:

8 octombrie ora 18 Otto e mezzo / 8 ½  (1963) un film de Federico Fellini cu Marcello Mastroianni, Anouk Aimée, Claudia Cardinale, Sandra Milo. Premiul Oscar 1964 pentru costume şi pentru cel mai bun film străin. „Singurătatea în doi sau în mai mulţi atinge în 8 ½ paroxismul. Obsedat de amintiri din copilărie pe care nimeni nu i le poate împărtăşi, chinuit de aspiraţia spre perfecţiune pe care nimeni nu i-o poate satisface, sfâşiat între dorinţele sufletului şi cele ale trupului, obligat să trăiască într-o lume zgomotoasă şi acaparatoare din care nimeni nu-l poate smulge, Guido este iremediabil singur. Cu cât se vorbeşte şi se forfoteşte mai mult în jurul său, cu atât izolarea lui este mai mare” (Cristina Corciovescu). Ochelarii pe care Mastroianni îi împinge din când în când cu un gest discret pe vârful nasului (corespondentul aparatului de auzit al lui Truffaut din Noaptea americană, realizat câţiva ani mai târziu) sunt semnul trecerii din cotidian în imaginar, din banal în fantezie, în lumea unde puritatea ia chipul Claudiei Cardinale, unde femeile sunt ţinute cu biciul, iar criticii sunt condamnaţi la spânzuratoare. Este lumea interioară par excellence a magicianului Fellini.


22 octombrie ora 18 Prova d’orchestra / Repetiţie cu orchestra (1978) un film de Federico Fellini cu Balduin Baas, Clara Colosimo. „Membrii unei orchestre simfonice se adună într-o capelă de secol XIII despre care se spune că are o acustică desăvârşită. De faţă sunt şi doi membri ai sindicatului muzicienilor şi câţiva reporteri TV care intervievează instrumentştii şi filmează repetiţia. Pe măsură ce muzicienii vorbesc despre instrumentele lor, îşi dezvăluie individualismul şi neseriozitatea. Când apare dirijorul neamţ,  repetiţia începe. După o serie de încercări nereuşite, de pasaje interpretate greşit, orchestra ia o pauză. Dirijorul discută despre arta sa, iar apoi este înlăturat de muzicienii rebeli. Repetiţia cu orchestra este ultimul film pentru care a scris muzică Nino Rota. Parabola lui Fellini poate fi luată drept un comentariu la adresa haosului politic din Italia sau o reflecţie asupra condiţiei umane, asupra limitelor libertăţii individuale.” (Frederic Brussat)


29 octombrie ora 18 Al di là delle nuvole / Dincolo de nori (1995) un film de Michelangelo Antonioni şi Wim Wenders cu Fanny Ardant, John Malkovich, Sophie Marceau, Vincent Perez, Jean Reno, Marcello Mastroianni, Jeanne Moreau. Premiul FIPRESCI la Festivalul de la Veneţia, 1995, Premiul David di Donatello 1996 pentru cea mai bună imagine (Alfio Contini). „Sigur că, dacă Antonioni ar fi făcut numai filme ca acesta din urmă, el n-ar mai fi intrat în istorie. Despre ce e vorba? Despre patru „poveşti de dragoste”, legate între ele prin personajul unui regizor (John Malkovich), care, ca într-un fel de „jurnal mintal” caută subiecte, caută personaje, caută viaţă (este „liantul” regizat de Wim Wenders). … Un singur episod mi s-a părut la înălţimea lui Antonioni: un tânăr remarcă o fată, pe stradă, o figură de o limpezime şocantă, o urmăreşte, fata intră într-o biserică, tânărul rămâne şi el la slujbă, aţipeşte, se trezeşte în biserica pustie, aleargă pe străzi, o regăseşte pe fată, o conduce acasă, la despărţire o întreabă dacă se mai pot întâlni a doua zi. „Mâine intru la mănăstire”, îi răspunde, din uşă, fata cu figură luminoasă. Sfârşit.” (Eugenia Vodă)


DISTRIBUIE DACĂ-ŢI PLACE
Intrarea liberă
Selecţia şi prezentarea filmelor: Marian Sorin Rădulescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.