"Spovedania" lui Guido

Există, în Opt şi jumătate, o secvenţă peste care se trece, adesea, prea repede. Regizorul Guido (Mastroianni) – un cineast în plină criză sentimentală şi de idei – vizitează un cardinal şi, informal, i se confesează scurt şi cuprinzător: „Părinte, sunt nefericit!” Răspunsul cardinalului este la fel de sumar: „Cine ţi-a spus că omul se naşte ca să fie fericit?” Replica sa trimite, indirect, la Fericirile evanghelice – sărăcia cu duhul, plângerea restauratoare, blândeţea, flămânzirea şi însetarea după dreptate, milostenia, curăţia inimii. Aşa cum finalul din La dolce vita, al aceluiaşi Fellini (tot cu Mstroianni) trimite, prin secvenţa finală cu peştele înjunghiat şi fata neprihănită, către jertfa hristică şi nestemata uitată (sau, dintr-o stare de cronică mahmureală existenţială, respinsă) de „omul recent” (Biserica).

Opt şi jumătate va fi proiectat la Cinemateca din Aula BCUT Timişoara, marţi 8 octombrie 2013 ora 18, în cadrul retrospectivei DE LA FELLINI LA ANTONIONI VIA WENDERS. Intrarea liberă.

"Spovedania" lui Guido (Marcello Mastroianni) - 8 1/2 de Federico Fellini (1963)