Pr Suciu aka Bimboo Situ (pe facebook) publică un foarte interesant și nuanțat comentariu la filmul lui Andrei Zviaghințev, Leviatan. L-am preluat, cu acordul d-lui, pentru că este nevoie și de o asemenea perspectivă. Un astfel de film (la fel ca filmele lui Cristian Mungiu 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile sau După dealuri) este receptat fie de „raționaliști înrăiți” (care văd numai dimensiunea ideologică, socială, politică), fie de „înduhovniciți” în uniforme ori în civil (care, adesea sub anonimat, sunt indignați de „incorectitudinea” viziunii, de „propagandă” pro-occidentală, de „murdărirea” nației, bisericii, credinței și alte aberații). Punctul de vedere al unui preot (deschis spre cultură și conștient de vremea și lumea în care se află), dintr-o perspectivă evanghelică, eclezială, este cât se poate de binevenit:
„Am zis să las să treacă timpul peste filmul Leviatan (2014) ca să-l supun probei timpului. Nu a mers, filmul se revendică, devine obsesiv, se cere decriptat, nu uitat. Imaginea devine iconică. Dimineaţa m-am trezit cu ideea ca filmul e un fel de Decalog al lui Kieslowski condensat, mult mai expresiv ca imagine. M-a obsedat ideea că sunt câteva iconuri care dezleagă ideea regizorului. Și sunt! Le enumar:
„Am zis să las să treacă timpul peste filmul Leviatan (2014) ca să-l supun probei timpului. Nu a mers, filmul se revendică, devine obsesiv, se cere decriptat, nu uitat. Imaginea devine iconică. Dimineaţa m-am trezit cu ideea ca filmul e un fel de Decalog al lui Kieslowski condensat, mult mai expresiv ca imagine. M-a obsedat ideea că sunt câteva iconuri care dezleagă ideea regizorului. Și sunt! Le enumar:
1 Imaginea în care Kolya ajunge, beat, în biserica părăsită unde se
adunau prietenii de vagabondaj ai fiului său la foc de tabără şi băută, unde se
uită obsesiv la icoana tăierii capului Sfântului Ioan. Kolya e un Irod prins în
lanţul slăbiciunilor.
2 Imaginea antitetică dintre episcop şi părintele paroh, unul în vogă,
îmbelşugat, la frâiele puterii, creând silogisme morale pentru a încânta şi
întări puterea seculară, perversă şi în criză de autoritate, celălalt cu sacul
datoriilor parohiale şi familiale în spate ca şi cruce; Kolya în postura de
Simon, și imaginea obsesivă cu porcii pe care era nevoit să-i hrănească pentru
a avea cu ce să trăiască, din pilda Fiului risipitor.
3 Imaginea cu scheletul de balenă şi cu fiul plângând, dezamăgit de un
tată pământesc, care, în acord cu ce trăim noi azi, nu-şi lasă fiul să parcurgă
drumul spre Hristos. Moartea, stricăciune şi suferinţă.
Fiecare personaj e bine definit, o sumă de patimi şi un destin tragic:
Kolya: om bun dar stăpânit de patimi. Un Irod când bea, un Simon când caută răspunsuri, un Iov când îşi atrage necazuri. Un luptător învins din start de patimi. Pătimaş în raport cu iubirea pentru Lilya. Un învins, cu soartă de învins dar cu şansa de a suferi pe nedrept şi de a se izbăvi, din mila Domnului. Că-i om bun.
Lylia, o femeie frumoasă, tânără, conştientă de astea, narcisistă. Nefericită pentru că se vede plafonată, că, în opinia ei, merită mult mai mult decât un soţ beţiv, un copil vitreg ce nu o respectă, un loc de muncă insalubru, prieteni grosieri… Nu ezită să desfrâneze în perspectiva unei ieşiri… Dezamăgită, se sinucide. Plata păcatului e moartea.
Dmitriy, un ateu convis, mândru, bazat pe etică proprie şi pe iluzia faptei. Nu ezită să se îmbete, să-şi calce în picioare prietenul, să-i batjocorească soţia, pătimaş şi laş în final, abandonând un dezastru. Ar fi putut să lege Leviathanul dacă ar fi avut şi credinţă.
Vadim, un personaj atât de familiar nouă, din păcate. Infractorul „binecredincos”. Dă din fărâmături ierarhiei superioare bisericeşti care-i furnizează în schimb resursa legitimităţii tiraniei şi amorţirea conştiinţei.
Fiul lui Kolya, un copil părăsit, ca toţi copiii părăsiţi de părinţi care pun accent pe altceva decât pe datoriile fireşti şi pe dragostea părintească. Un viitor infractor, orfan, schilodit sufleteşte.
Interseant este că filmul trage un semnal de alarmă real, concret asupra multor aspecte. Viaţa fără Dumnezeu e suferinţă şi aici şi dincolo. Biserica trebuie să-şi păstreze latura proorocească. Ruptura dintre ierarhie şi credincioşi, dintre viaţă şi învăţătură, are consecinţe extrem de grave şi aici şi dincolo… Vodka nu le poate îneca pe toate! Un film cu o imagine superbă, din locuri superbe unde până şi piatra strigă evidenţa prezenţei iubitoare a lui Dumnezeu!”
Fiecare personaj e bine definit, o sumă de patimi şi un destin tragic:
Kolya: om bun dar stăpânit de patimi. Un Irod când bea, un Simon când caută răspunsuri, un Iov când îşi atrage necazuri. Un luptător învins din start de patimi. Pătimaş în raport cu iubirea pentru Lilya. Un învins, cu soartă de învins dar cu şansa de a suferi pe nedrept şi de a se izbăvi, din mila Domnului. Că-i om bun.
Lylia, o femeie frumoasă, tânără, conştientă de astea, narcisistă. Nefericită pentru că se vede plafonată, că, în opinia ei, merită mult mai mult decât un soţ beţiv, un copil vitreg ce nu o respectă, un loc de muncă insalubru, prieteni grosieri… Nu ezită să desfrâneze în perspectiva unei ieşiri… Dezamăgită, se sinucide. Plata păcatului e moartea.
Dmitriy, un ateu convis, mândru, bazat pe etică proprie şi pe iluzia faptei. Nu ezită să se îmbete, să-şi calce în picioare prietenul, să-i batjocorească soţia, pătimaş şi laş în final, abandonând un dezastru. Ar fi putut să lege Leviathanul dacă ar fi avut şi credinţă.
Vadim, un personaj atât de familiar nouă, din păcate. Infractorul „binecredincos”. Dă din fărâmături ierarhiei superioare bisericeşti care-i furnizează în schimb resursa legitimităţii tiraniei şi amorţirea conştiinţei.
Fiul lui Kolya, un copil părăsit, ca toţi copiii părăsiţi de părinţi care pun accent pe altceva decât pe datoriile fireşti şi pe dragostea părintească. Un viitor infractor, orfan, schilodit sufleteşte.
Interseant este că filmul trage un semnal de alarmă real, concret asupra multor aspecte. Viaţa fără Dumnezeu e suferinţă şi aici şi dincolo. Biserica trebuie să-şi păstreze latura proorocească. Ruptura dintre ierarhie şi credincioşi, dintre viaţă şi învăţătură, are consecinţe extrem de grave şi aici şi dincolo… Vodka nu le poate îneca pe toate! Un film cu o imagine superbă, din locuri superbe unde până şi piatra strigă evidenţa prezenţei iubitoare a lui Dumnezeu!”
