Nu știu câți timișoreni își mai amintesc. În 1983, praznicul Învierii cădea într-o zi de 8 mai. Pe atunci, data avea conotații politice. În 1921, pe 8 mai, s-a înființat Partidul Comunist Român. Era una din sărbătorile „lumii noi”. Ei bine, în acel an, în noaptea Învierii, cinematografele din Timișoara aveau program până noaptea târziu, ultima reprezentație fiind pe la 23h, 24h. Inclusiv în sălile periferice. Țin minte că, dintr-un fel de întâmplare, rulau atunci trei din filmele adolescenței mele:
Întâlnire de gradul trei (la Grădina Capitol),
Visul de Argint al alergătorului (la Victoria) și
Mica romanță (la Studio). Le-am revăzut, în acea săptămână, de mai multe ori. De bună seamă că, între timp, am descoperit alte și alte filme. Dar păstrez și acum emoția întâlnirilor de gradul trei pe care proiecția pe ecranul panoramic (sunet stereo) din nopțile calde de mai mi le-a făcut palpabile. Sau lirismul și tinerețea interpreților (plus cântecele compuse de David Essex) din agreabilul film cu motocicliști ce aducea în țărișoara noastră cenușie puțin din atmosfera Apusului. Sau colțul de Paris, Verona și Veneția din comedia romantică unde am descoperit-o pe Diane Lane și am început să-i îndrăgesc pe Laurence Olivier și pe ... Vivaldi.
 |
| Mica romanță |
 |
| Visul de Argint al alergătorului |
 |
| Întâlnire de gradul trei |
