O știre ce
se vrea de senzație vestește că în România sunt peste 50000 de preoți și doar
40000 de doctori, deci „guvernul dorește să ne îngroape, nu să ne trateze” ...
Mă gândesc, involuntar, la filmele lui Cristian Mungiu (După dealuri) și Radu Jude (O
umbră de nor, Toată lumea din familia noastră).
La Mungiu, o tânără
zbuciumată cere să intre în altar, că acolo aflase ea că ar fi o „icoană
făcătoare de minuni” care – crede ea – ar putea s-o ajute să fie împreună cu
fata pe care-o iubește bolăvicios și alături de care crescuse la orfelinat.
 |
| Valeriu Andriuță și Cristina Flutur în După dealuri |
La
Radu Jude, în O umbră de nor, unui
preot i se cere să modifice rugăciunea pentru „mai grabnica ieșire a
sufletului” unei suferinde și să vorbească de viață (de vindecare, de
însănătoșire necondiționată), nu de moarte. La urmă, este întrebat de „părinți
care înviază morții” (sunt pomeniți Pr. Boca și Argatu) și dacă există minuni. Minuni,
adică așa ca-n filmele S.F. sau ca-n literatura despre „fenomene paranormale”
și „oculte”. Cam asta este raportarea la „evenimentul eclezial” – și nu doar în
România. (Dar asta nu se spune în știre.) În Toată lumea din familia noastră, un tată privește pe geam cu fiica
sa (în singura zi din săptămână când are dezlegare să petreacă timp cu ea,
fiind divorțat de mama fetei) spre un cortegiu funerar. Și aici, costumul
preotului pare (vorba lui Christos Yannaras) „de extraterestru”. De fapt,
întreaga rânduială a Bisericii pare un mesaj codificat, extraterestru, pentru
cei care văd în viața Bisericii doar ceva „exterior”. Pentru cei care apelează
la preot doar la botezuri, nunți (nu întotdeauna) și înmormântări. De fapt,
pentru paranghelia de după slujbă. Asta în ciuda faptului că un ieromonah ca
Pr. Rafail Noica (în tradiția Cuviosului Siluan Atonitul, a Cuviosului Sofronie
de la Essex) spunea – tot un „mesaj extraterestru” – că Ortodoxia este firea
omului (venirea lui în fire prin îmbisericirea minții).
 |
| Mihaela Sârbu și Alexandru Dabija în O umbră de nor |
Replica preotului din O umbră de nor („Veniți la biserică și
vă răspund la orice întrebare”) trece, vai, neobservată. Deși acolo se află,
poate, răspunsul pentru lămurirea celor care – fără vicleșug – caută să
înțeleagă și să „devină întru ființă”. Cum asta presupune un work in progress, o călătorie de o
viață, suntem, iată, pragmatici și utilitariști chiar și în cele duhovnicești:
vrem eficiență și rugăciuni hocus-pocus...
