Unul din primele
filme româneşti care mi-au bucurat mult copilăria de cinefil a fost Eu, tu şi Ovidiu. O comedie muzicală cu câţiva actori simpatici, dar şi o serie de şuşe foarte
reprezentiative pentru ceea ce se numeşte (înainte şi după 1989) „comedia
cinematografică românescă”, filmul lui Geo Saizescu se adresează unui public obişnuit să i se servească pe
tavă poante, înţelesuri şi fapte. Recunosc: încă mă mai trezesc fredonând unele
cântece din coloana sonoră, între care şi „Oare cine eşti tu?” – muzica:
Temistocle Popa; interpreţi: Florin Piersic şi Violeta Andrei; versuri: Flavia
Buref.
 |
| Eu, tu şi ... Ovidiu |
Incomparabil mai
rafinat, mai evergreen, debordând de
fantezie inteligent construită, îmi pare (acum, la peste 30 de ani distanţă),
musicalul Ma-ma, în care teme
muzicale de Temistocle Popa şi Gérard Bourgeois, rafinat orchestrate de Jean
Claude Dequeant (care e şi dirijor), fac din opera pop-rock a Elisabetei Bostan
un veritabil Rock’n’roll Wolf (care e
şi titlul în engleză al acestei superproducţii internaţionale). Nu sună rău
nici armoniile sale elegiace din Singurătatea florilor (un film cu Radu Beligan şi Toma Caragiu), interpretate de
formaţia lui Ion Cristinou, „Perpetuum Mobile”.
 |
| Ma-ma |
Temistocle Popa (26
iunie 1921 – 26 noiembrie 2013) a fost şi unul din popularii creatori de şlagăre
de muzică uşoară, de melodii accesibile şi versuri oarecum simpliste, vreme de
aproape 30 de ani. Uneori însă, nu aş putea să explic de ce şi cum a fost
posibil, hit-urile sale deveneau (cu
aportul esenţial al orchestratorilor de excepţie de talia lui Richard
Oschanitzsky, al interpreţilor şi textierilor) mici mărgăritare, străbătute de emoţie
şi poezie. Aşa au fost, de-a lungul anilor, Trecea
fanfara militară, În rândul patru, Două viori, Cu cine semeni dumneata? Un
petec de cer, Şoape de iubire, Iubite!,
cântate de voci renumite, ca: Dan Spătrau, Doina Badea, Aurelian Andreescu, Pompilia
Stoian, Anda Călugăreanu, Angela Similea, Mirabela Dauer.
 |
| Temistocle Popa |
Nu am fost,
mărturisesc, un fan al muzicii lui Temistocle Popa. Dar îi păstrez o duioasă
amintire pentru momentele muzicale de excelenţă pomenite mai sus. Şi mai cu seamă datorită twistului
Să ştii, măicuţa mea pe versuri de
Eugen Mirea. Acolo, melodia, vocea şi versurile dau expresie unei rugi fieşti,
plină de recunoştinţă (târzie?), pentru mama ce devenise „o icoană în fiecare gând”. Într-un sfârşit
de noiembrie, Temistocle Popa a plecat „acolo unde nu este nici întristare,
nici suspin” ca să o reîntâlnească.
Parcă te văd cum vegheai mereu,
Să alungi răul din drumul meu.
Azi înţeleg, azi înţeleg
Tot ce nu înţelegeam altădată, când te necăjeam.
Să ştii, măicuţa mea,
Că port icoana ta,
În fiecare gând,
Oriunde şi oricând,
Te-aud cum îmi cântai,
Te văd cum îmi zâmbeai,
Şi-ţi văd şi lacrima din ochi
Când uneori mă dojeneai
Aş vrea să mă mai cerţi,
Aş vrea să mă mai ierţi,
Şi-n mângâierea ta,
Să-ţi simt iar dragostea.
Să-mi pară că îmi eşti
Şi azi alăturea,
Şi să m-auzi că-ţi mulţumesc, maicuţa mea.
Şi să m-auzi că-ţi mulţumesc, maicuţa mea...
