„Eu să știu că dacă mă scol
înainte de răsăritul soarelui, să am putere eu asupra zilei, nu ziua asupra
mea. Îs în rost.” Cătălin, prietenul meu care locuiește cu un etaj mai jos, aude
mărturia lui Grigore Leșe despre ce-nseamnă să fii în rost și să ai putere
asupra zilei. Și-mi spune că așa s-a întâmplat – la începutul anilor 90 – cu noi,
fanii Matinalului alcătuit și prezentat
de Paul Grigoriu la Radio România Actualități. Și are dreptate. Eu, unul, eram „în
rost” atunci când el – Paul Grigoriu – prezenta acea emisiune matinală pentru
care mă sculam cu noaptea-n cap. Îmi puneam ceasul să sune la 5 fix, fie iarnă,
fie vară. Și aveam sentimentul că, și datorită spontaneității lui extrem de
bine pregătite, îmi mergea bine toată ziua. Adică aveam putere asupra zilei. (Iar
dacă era altcineva pe post, mă culcam la loc încă o oră-două.) Puțini au
înțeles – atunci, ca și acum – că în spatele acestei spontaneități stăteau ore
întregi de informare, de pregătire a fecărui moment. Și, mai ales, un enorm
respect pentru ascultători. O nemaiîntâlnită – în Radio România – dezinvoltură
bine temperată, un simț al umorului mereu sublat de o știință a măsurii, a
bunului gust, o energie care nicicând nu a fost confundată de realizator cu o
euforie tembelă, așa cum se întâmplă acum. Paul Grigoriu nu a avut ciraci
pentru că nimeni din cei care încercau să-l imite nu s-a lăsat în voia acestei
nebunii programate. Nimeni din tinerii – pe atunci – oameni de radio n-a mai
fost în stare să imprime atâta personalitate emisiunilor sale ca Paul Grigoriu.
Într-o vreme când totul părea că se „democratizează” și se „relativizează” în
Instituția Radioului Public, în societatea românească, un om cu o „voce regală”
a instaurat o disciplină de fier în emisiunile pe care le-a gândit, pregătit,
prezentat. Rezultatul: câteva ore extrem de tonice, de agreabile, de bogate în
informații și muzică. Pentru o dată, Radioul devenea un Personaj viu, un
partener jovial și inteligent de dialog.
