Carte, carte, carte!

Topuri de cărți pe facebook. Zece cărți cu „oh” și „ah”. Numai zece? Nu-mi place ideea. Să zicem, atunci, zece momente, zece nume. Așa mai merge.
Cu ce să încep? Cu Dostoievski (Crimă și pedeapsă, Idiotul, Frații Karamazov, Demonii, Adolescentul, Jurnalul, Oameni sărmani, Amintiri din subterană, Întâmplări din Casa Morților), Nicolae Steinhardt (Jurnalul fericirii, Dăruind vei dobândi, 365 întrebări pentru Nicolae Steinhardt, Dumnezeu în care spui că nu crezi, Monologul polifonic, Critică la persoana întâi), Alexander Soljenițîn (Arhipelagul Gulag, Casa Matrionei), Cinghiz Aitmatov (O zi mai lungă decît veacul; Eșafodul; Geamilia; Plopșorul meu cu băsmăluță roșie; Cocorii timpurii; Vaporul alb; Adio, Floare Galbenă!; Ogarul cenușiu de la malul mării; Ogorul mamei; Stigmatul Casandrei), Cervantes (Don Quijote), Michel Tournier (Vineri sau limburile Pacificului), Ion Budai Deleanu (Țiganiada), Mihai Eminescu (Scrisorile, Glossa), Lucian Blaga (Poemele luminii), Constantin Noica (Rugați-vă pentru fratele Alexandru, Jurnalul filozofic, Jurnal de idei, Cuvânt împreună pentru rostirea românească, Devenirea întru ființă).
Nu pun la socoteală Sfânta Scriptură, că e Cartea Bisericii. Citirea și trăirea ei se cuvine a fi făcute în Biserică. De fapt, toate cărțile enumerate, plus încă altele, mi-au netezit și îmi netezesc drumul spre spațiul și timpul „perspectivei inverse” din icoană. Care, la rândul ei, este imaginea Bisericii. N-am inclus nici Patericul, nici Filocalia, oarecum din aceleași motive. Și - din alte motive - cărțile lui James Joyce (Oameni din Dublin, Portretul artistului ca tânăr, Ulise), care m-au uluit și încântat în adolescență. 

F. M. Dostoievski

Nicolae Steinhardt

Alexander Soljenițîn

Cinghiz Aitmatov

Miguel de Cervantes

Ioan-Budai Deleanu

Mihai Eminescu

Lucian Blaga

Constantin Noica

Michel Tournier