1941

„1941. Tata ne ceartă, pe fratele meu şi pe mine, care cârtim şi protestăm. Frate-miu, cu zece ani mai în vârstă decât mine, a fost cercetaş voluntar în celălalt război. Suntem supăraţi şi amărâţi rău.

Să n-aud cuvinte urâte şi injurii, se răsteşte tata la noi. Antonescu trebuie să aibă mai întâi grijă de interesele româneşti. Sunt destul de încurcate. Nu-i puteţi cere să pună interesele ovreieşti pe primul plan şi să vă menajeze susceptibilitatea. Vreţi să fie-ntotdeauna bine şi frumos? Răbdaţi. Şi nu ocărâţi ţara aceasta care, oricât nu vi s-ar părea vouă şi orice ar crede şi declama alţii, tot ţara voastră e.” 

Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia (Ed. Polirom, Mănăstirea Rohia – 2012)